Lapedatu Ioan Alexandru

Poet, prozator, publicist. Studii de filologie clasică la Paris şi Bruxelles (1868-1871), încheiate cu un doctorat în filologie şi litere. Profesor de limbi clasice, este considerat unul din intelectualii marcanţi ai vieţii politice şi culturale a românilor ardeleni, în descendenţa Scolii ardelene. Primele încercări poetice, de licean, apar în Aurora română; ulterior, colaborează la numeroase periodice culturale importante din toate provinciile româneşti (Albina Pindului, Familia, Revista literară şi ştiinţifică, Timpul, Traian), este redactor la Albina Carpaţilor (1877-1878) şi Orientul latin (1874-1875). Scriitor cu înzestrări de a căror modestie era el însuşi conştient, este un activist cultural şi o conştiinţă naţională memorabilă

Încercări în literatură. Versuri (Braşov, 1874), Asupra situaţiunii (Braşov, 1877), Nuvele istorice. Amor şi răzbunare şi O tragedie din zile bătrîne (Sibiu, 1905), Nuvele istorice. Moartea lui Asan şi O duşmănie cu bun sfîrşit (Sibiu, 1906), Mira, fată de împărat (Sibiu, 1909), Poezii ale scriitorilor din epoca Unirii (Vălenii de Munte, 1909)