Grandea Grigore Haralamb

Poet, gazetar şi prozator. Studii la Scoala Naţională de Medicină şi Farmacie (1855-1859), dar şi – cu întreruperi – la Facultatea de Litere şi Filosofie din Liège (Franţa), fără a-şi obţine licenţa. A avut ocupaţii dintre cele mai variate, dar cel mai adesea s-a întreţinut din gazetărie (a fost redactor la Monitorul Oficial, Dîmboviţa, Presa, Timpul, Războiul etc.); a editat el însuşi periodicele Albina Pindului (1868-1878), Liceul român (1870), Steaua Daciei (1871), Tribuna (1873), Bucegiu (1879), Sentineala (1887). Debutează ca poet în 1859, în foaia Dîmboviţa. Ca poet, e prolix, tumultuos, retoric şi patetic, ca romancier este mai interesant, datorită abilităţii de construcţie a intrigii şi a creionării scenelor de gen, a portretelor etc.

Preludele (Bucureşti, 1862), Poezii. Miozotis (Bucureşti, 1865), Fulga sau ideal şi real. Roman original (Turnu Severin, 1872), Eroii Pindului (Bucureşti, 1872), Poezii nouă (Bucureşti, 1873), Nostalgia. Poezii (Bucureşti, 1885), Vlăsia sau ciocoii noi (Bucureşti, 1887)

Cine o fi!