1889

Iulia Haşdeu

România

 

Protège-moi toujours, ô Liberté chérie

O mère des vertus, mère de la Patrie!

(A. Chénier)

Câmpia ne zâmbeşte, de flori împestriţată

Ca un chilim ce-1 ţese natura-n feţe vii;

Şi iarba cea subţire, de vânturi aplecată,

Ascunde mii de fluturi cu aripi argintii.

 

Când florile mişcate de-o blândă adiere

Se-mbată de lumină sub soarele cel cald,

Din sânul lor albina cu poftă soarbe miere

Notând din floare-n floare pe marea de smarald.

 

Deodat’ un nor năpraznic astupă mândrul soare,

Un văl ursuz şi rece se-ntinde peste flori;

Se-ntunecă pământul de-o noapte-ngrozitoare;

Şi fluturi şi albine-s cuprinse de flori.

 

Dar iată că pe ceruri, spărgând nemila ceţii

Un înger se iveşte, trimis de Domnul sfânt:

Împrăştie toţi norii, cu raza dimineţii,

S-aşterne iar voioasa lumină pe pământ.

 

Câmpia cea bogată e dulcea Românie

Cu fluturi, flori şi-albine; iar norul cel cumplit

E duşmanul ce tinde s-o ducă la robie

Lăţind o neagră umbră pe ceru-i umilit.

 

Luceafărul ce vine ca să ne dea dreptate,

Gonind întunecimea prin falnicul său zbor,

În lume acel înger se cheamă Libertate;

El trage după dânsul lumină peste nor!

 

(Iulia Haşdeu, România, în Opera poetică, ed. I. Oprişan, Saeculum, Bucureşti, 2005, p. 538)