Gârleanu Emil

Prozator. Studii militare, urmează o carieră militară (din care demisionează în 1906), cu vagi tentative de studii în Litere la Iaşi (1900). Debutează în revista ieşeană Arhiva (1900). Colaborează la Evenimentul Literar, Sămănătorul, Făt-Frumos, Luceafărul, Albina, Neamul românesc, Convorbiri literare, Convorbiri critice, Flacăra, Seara etc. Se numără printre iniţiatorii revistei Făt-Frumos, la Bîrlad (1904-1906), de orientare sămănătoristă. Este un admirator al lui Nicoale Iorga, căruia îi împărtăşeşte ideologia. Între 1911-1912 este preşedintele Societăţii Scriitorilor Români, la a cărei întemeiere participase în 1908. Este un scriitor melodramatic şi romanţios, nostalgic, reactiv, cu accente lirice şi ironice, semnificativ pentru un “stil 1900” în proza românească

Bătrînii. Schiţe din viaţa boierilor moldoveni (Bucureşti, 1905), Cea dintîi durere (Bucureşti, 1907), Odată! (Bucureşti, 1907), Într-o zi de mai (Bucureşti, 1908), 1877. Schiţe de război (Bucureşti, 1908), Punga (Bucureşti, 1909), Amintiri şi schiţe (Bucureşti, 1910), Din lumea celor cari nu cuvîntă (Bucureşti, 1910), Nucul lui Odobac (Bucureşti, 1910), Trei vedenii (Bucureşti, 1910)

Gîndăcelul