1780

S. Micu-Gh. Şincai
Elementa linguae daco-romanae sive valachicae

 

Pars II.

De Etymologia

Caput I

De Articulo.

 

§ 1. Cum in Lingua Daco-Romana terminatio nominum eadem maneat in omnibus Casibus, Articuli, quibus praeter Genera Casus quoque indicantur, perpetuo adhibeantur, necesse est.
       Est autem Articulus in Daco-Romana Lingua duplex: alter definitus, qui rem determinat, indefinitus alter, qui rem non determinat.
§ 2. Indefinitus est Un, quidam masculini, & O, quaedam foeminini Generis, Neutro enim Daco-Romani prorsus carent. Declinanturque hoc modo:

ARTICULI INDEFINITI
DECLINATIO

Singulariter.

 

Pluraliter.

 

Nota        I. Articulus indefinitus, quando adhibetur absque nomine, indiget articulo definito tam in singulari, quam in plurali; quando vero cum nomine est conjunctus, articulo definito non indiget, potest tamen in plurali hunc quoque tibi addicere. v.g. Au murit un hom, mortuus est quidam homo. Sine nomine dicendum: Au murit un-ul, mortuus est quidam. In plurali dicitur: Au murit uni homeni, vel Au murit uni-i homeni, mortui sunt quidam homines.
                II. Articulus indefinitus foemininus, quando definitum tibi addicit, in Nominativo singulari non amplius dicitur O; tel Una cui addito articulo definito A fit Unaa. V.g. Au murit o muliere, mortua est quaedam mulier. Sine nomine, & cum articulo definito dicendum: Au murit unaa, mortua est quaedam.
                III. Possunt loco Articuli indefiniti pluralis numeri tam masculini, quam foeminini adhiberi Pronomina Nesce, vel Nisquali, quidam, quaedam. V.g. loco Uni homeni plang, quidam homines plangunt, dici potest Nesce, vel Nisquali homeni, vel mulieri plang, quidam homines, vel quaedam mulieres plangunt.

De Articulo definito.

                § 3. Articulus definitus masculinus est L’, vel Le, vel Ul, aequivalens Articulo definito Germanorum Der, & Italorum Il. L’ postponitur nominibus masculinis, desinentibus in A vel U. V.g. Tata-l’, Der Vater, Il Padre. Reu-l’, malus. Le desinentibus in aliam quamcunque vocalem. V.g. Cane-le, der Hund, il cane, canis. Ul postponitur nominibus masculinis desinentibus in consonantem simplicem, aut duplicem. V.g. Bon-ul, bonum, Domn-ul, Dominus, Der Herr, Il Signore.
Articulus definitus foemininus est A aequivalens articulo Germanorum Die, & Italorum La, postponiturque nominibus foemininis quomodocunque desinentibus. V.g. Lana-a, lana, Flore-a, flos &c.

DECLINATIO
ARTICULI DEFINITI.

Singulariter.

 

Pluraliter.

 

versiune română

Partea a II-a

Despre etimologie

Capitolul I

Despre articol

§ 1. Cum în limba daco-romană terminaţia numelor rămîne aceeaşi la toate cazurile, este nevoie ca articolele, cu care, pe lîngă genuri, se indica şi cazurile, să fie întrebuinţate (adăugate) întotdeauna.
Articolul însă în limba daco-romană este de doua feluri: unul hotărît, care determină obiectul, altul nehotărît, care nu determină obiectul.
§ 2. Nehotărît e un, la genul masculin, şi o, la genul feminin, căci daco-romanii de-a dreptul nu au neutru. Şi se declină astfel:

DECLINAREA
ARTICOLULUI NEHOTĂRÎT

La singular

 

La Plural

 

Nota I. Articolul nehotărît, cînd se foloseşte singur, are nevoie de articolul hotărît atît la singular cît şi la plural.
Cînd însă este folosit pe lîngă un nume, nu are nevoie de articolul hotărît, totuşi la plural îl poate primi; de ex.: au murit un om “mortus est quidam homo". Fără nume se zice: Au murit unul „mortus est quidam”. la plural se spune: Au murit uni[i] oameni sau Au murit uni-i oameni “mortui sunt quidam homines”.
II. Articolul nehotărît feminin, cînd îl primeşte pe cel hotărît, la nominativ singular nu se mai rosteşte o, ci una, care, adăugîndu-i-se articolul hotărît a, devine una; de ex.: Au murit o muiere “mortua est quaedam mulier”. Fără nume, dar cu articolul hotărît, se spune: Au murit una “mortua est quaedam”.
III. La plural, în locul articolului nehotărît, atît la masculin cît şi la feminin, se pot folosi pronumele neşte san niscai “quidam, quaedam”; de ex. în loc de unii oameni plîng “quidam homines plangunt” se poate spune neşte sau niscai oameni, sau muieri plîng “quidam homines, vel quaedam mulieres plangunt”.

Despre articolul hotărît

§ 3. Articolul hotărît masculin este l’ sau le sau ul, egal cu articolul hotărît der al germanilor şi cu il al italienilor. L’ se pune la sfîrşitul numelor masculine care se termină în ă sau u; de ex.: tată-l’, der Vater, il padre; reul’ “malus”. Le se adaugă la cuvintele care se termină în oricare altă vocală; de ex. cîne-le, der Hund, il cane “canis”. Ul se pune la sfîrşitul numelor masculine care se termină în consoana simplă sau dublă; de ex.: bun-ul “bonum”, domn-ul “dominus“, der Herr, il signore.
Articolul hotărît feminin este a egal cu articolul die al germanilor şi la al italienilor şi se postpune la numele feminine, oricum s-ar termina; de ex.: lînă-a “lana”, floare-a “f1os” etc.

.
DECLINAREA
ARTICOLULUI HOTĂRÎT

La singular

	Masc.	Fem.
N.	l’, sau le sau ul	a
G.	a-lui, sau a-ului	a-ei
D	lui, sau ului	ei
Ac.	pe -l’, sau pe -le sau pe –ul	pe-a
V.	lipseşte	lipseşte
Ab.	de la -1’ sau	de la le
	sau de la -ul	de la -a

La plural

N.	i	le
G.	a-lor	a-lor
D.	lor	lor
Ac.	pe -i	pe -le
V.	lipseşte	lipseşte
Ab.	de la -i	de la -le

(S. Micu-Gh. Şincai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae. Studiu introductiv, traducerea textelor şi note de M. Zdrenghea, Dacia, Cluj-Napoca, 1980, pp. 21-23)