Codru-Drăguşanu Ion

Prozator. Îşi începe studiile la şcoli germane şi româneşti din Ardeal, dar îşi completează educaţia ca autodidact. După ce călătoreşte îndelung prin Europa (1836-1847), lucrează în diferite administraţii transilvănene, ajungînd la gradul de vicecăpitan al districtului de Făgăraş. În timpul mişcărilor din ’48 e numit de Bălcescu comisar al propagandei pentru districtul Prahovei. Colaborează la numeroase reviste transilvănene, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Concordia, Albina, Telegraful român, Federaţiunea, Gazeta Transilvaniei, Familia, Transilvania. Numele lui rămîne legat de un jurnal de călătorie, Peregrinul transelvan (1865), mărturie a experienţei sale de călător şi observator curios şi atent. Jurnalul, construit ca un fals epistolar, aminteşte, prin arhitectura materiei, ca şi prin plăcerea naraţiunii, de Pseudokinegetikos, de Al. Odobescu

Rudimentele gramaticei române. Estrase din Tentamen criticum, cu adaos de regule simple şi diverse anotăciuni pentru uzul şcolarilor începători (Bucureşti, 1848); Regulamente pentru vătăşii şi decurii proieptate a se introduce în comunităţile districtului Ţării Făgăraşului (Sibiu, 1864); Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den ţere straine unui amic în patrie, de la anul 1835 pînă inclusive 1848, I (Sibiu, 1865); Banditul fără voie (Graz, f.a.); Călătoriile unui român ardelean în ţară şi în străinătate (1835-1844) (“Peregrinul transilvan”), ed. prefăcută în stilul literar de astăzi de C. Onciu, tipograf, cu o pref. de N. Iorga (Vălenii de Munte, 1910)