Codreanu Mihai

Poet. Studii de Drept la Universitatea din Iaşi (în paralel, audiază cursuri de medicină, literatură, filosofie), licenţiat în 1900. Studii de artă dramatică la Conservatorul din Iaşi (1897-1899), apoi la Paris (1900). În 1905 este afectat de o boală incurabilă care îl va face să orbească; poeziile vor fi concepute şi cizelate în memorie, apoi dictate. Se afirmă în perioada interbelică, deşi debutul său are loc în 1891, în revista Lumea ilustrată, şi pînă la primul război mondial va publica volume de poezii notabile prin diversitatea formulelor metrico-prozodice încercate (se va fixa, în cele din urmă, exclusiv asupra sonetului), ce îi creionează deja o figură de neoclasic singular. A fost redactor la diferite ziare ieşene (Noutatea, Propaganda, 1897-1898; Mişcarea, 1909), a colaborat la numeroase reviste literare (Viaţa românească, Flacăra, Convorbiri literare, Adevărul literar şi artistic etc.), fiind un apropiat al grupului de la Viaţa românească

Diafane (Iaşi, 1901), Din cînd în cînd (Iaşi, 1903), Statui. Sonete (Iaşi, 1914)