Adam Ioan

Prosatore, importante esponente della corrente seminatorista. Dopo essersi laureato in diritto presso l’università di Bruxelles, torna in patria dove diventa professore di liceo e, successivamente, magistrato. Collabora ai periodici Viaţa [La Vita], Foaia pentru toţi [Il Foglio per tutti], Convorbiri literare [Conversazioni letterarie], Sămănătorul [Il Seminatore], Luceafărul [L’Astro], Făt-Frumos, Viaţa literară şi artistică [La Vita letteraria e artistica], Neamul românesc literar [Il Popolo rumeno letterario]. È autore di novelle e romanzi, Rătacire [Smarrimento], Sybaris [Sibari], caratterizzati da una violenza esaltata e colma di pathos, soggettivi, fondati su tesi moralistiche ispirate dalla compassione verso gli umili

Pe lîngă vatră [Accanto al focolare] (Bucureşti, 1900), Flori de cîmp [Fiori di campo] (Bucureşti, 1900), Leagănul viselor, poem dramatic [La culla dei sogni, poema drammatico] (Bucureşti, 1902), Rătăcire [Smarrimento] (Bucureşti, 1902), Sybaris [Sibari] (Bucureşti, 1902), Pe Dunăre [Sul Danubio] (Constanţa, 1904), Teatru şcolar [Teatro scolastico] (Bucureşti, f.a.), Năzuinţa [L’aspirazione] (Bucureşti, 1908), Constanţa pitorească [Costanza pittoresca] (Bucureşti, 1908), Voia mării [Voglia di mare] (Bucureşti, 1909), Aripi tăiate [Ali tagliate] (Bucureşti, 1910), Din viaţă [Dalla vita] (Bucureşti, 1910), Vorbe de clacă [Ciarle] (Vălenii de Munte, 1910)