Caracostea Dumitru

Teoretician şi critic literar, cu preocupări în domeniile eminescologiei, stilisticii, folcloristicii, afirmat după primul război mondial. Studii universitare la Bucureşti, unde devine elevul lui Ovid Densusianu, sub oblăduirea căruia debutează la Vieaţa nouă (1909, Poezia română de azi). Doctorat în filologie romanică (1913), la Seminarul condus de W. Meyer-Lübke (unde este coleg cu L. Spitzer) la Viena, unde ţine un curs de literatură română (1913-1914). Prelegerea inaugurală, Galaction poetul, apare în Viaţa românească (1914)

Les sourires glacés, Paris, 1896; Les douleurs cadettes, Paris, 1897; Les chimères en danger, Paris, 1898; Cinglons les souvenirs et cinglons les rêves!... L’automne fatidique et coquet. Les coeurs en partance, Paris, 1900; Sonnets en petit deuil, Paris, 1901; Litanies ef petits états d’âme, Poèmes, Paris, 1902; Remember, Paris, 1903; Les Grâces inemployées, Paris, 1904; L’âme de Monsieur de Nion, Amsterdam, 1905; Poussières et falbalas. Vers, Paris, 1905; Synthèse attristée de Paris. Suivie d’une Lettre à M. Max Nordau et d’un Dialogue avec le Prince de Ligne, Paris, 1906; Les retrouvailles, Paris, 1908; Esprit de Charles-Adolphe Cantacuzène, Amsterdam, 1909; Larmes fouettées. Suivies du dernier dialogue, Paris, 1911; Les adorables coïncidences. Poésies, Paris, 1912