Vulcan Iosif

Poet, prozator, dramaturg, gazetar. Studii de Drept la Pesta (1859-1863). Debutează în Telegraful român (1859), publică poezii în Gazeta Transilvaniei (1859-1860). Colaborează la Concordia, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Amicul şcoalei, Aurora română etc. Scoate revistele Umoristul (1863), devenită Gura satului (1867), Familia (1865-1906), Şezătoarea (1875-1882). Membru al Astrei, iniţiator al Societăţii literare “Petru Maior” de la Budapesta, membru al Academiei Române (1891), este un publicist prolific, un scriitor prea puţin original, şi mai ales un animator cultural angajat remarcabil, contribuind la modernizarea vieţii culturale transilvănene, în descendenţa paşoptiştilor transilvăneni, pentru care ideologia luministă a Scolii ardelene făcea casă bună cu primele elemente ale sensibilităţii moderne 

Poezii (Pesta, 1866), Panteonul român. Portretele şi biografiile celebrităţilor române (Pesta, 1869); Novele, I-III (Pesta, 1872-1873); Sclavul amorului, roman, I-III (Pesta, 1873-1875); Goronul lui Horea (Budapesta, 1876; ed. II, 1878); Ranele naţiunii, roman, I-III (Budapesta, 1876); Mireasă pentru mireasă (Budapesta 1877); Orfana Criţului (Pesta, 1877; ed. II, 1880); Lira mea, versuri (Oradea Mare, 1882); De la sate. Novele şi schiţe (Oradea Mare, 1883); Ruga de la Chizătău, comedie poporală într-un act (Oradea Mare, 1890; ed. II, 1902); Dimitrie Cichindeal. Date nouă despre viaţa şi activitatea lui. Discurs de recepţiune (Bucureşti, 1893); Ştefan Vodă cel Tînăr (Oradea Mare, 1893); Sărăcie lucie (Oradea Mare, 1894); Mîţa cu clopot (Oradea Mare, 1898); Soare cu ploaie (Braşov, 1898); Prima rochie lungă (Oradea Mare, 1898); Gărgăunii dragostei (Oradea Mare, 1899); Însurăţeii, monolog (Oradea Mare, 1903)