| data şi locul naşterii |
| 18 mai 1888, Bucureşti |
| data şi locul morţii |
| 11/12 ianuarie 1972, Bucureşti |
| Abstract |
|
Fiul lui Th. D. Speranţia. Poet, estetician şi eseist. Debutează ca elev în revista Vieaţa nouă (1906). Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski. Licenţă în Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti (1910), doctorat în aceeaşi specialitate (1912), specializare în Germania (1913-1914). Colaborează la Flacăra, Vieaţa nouă, Cele trei crişuri, Luceafărul etc., la toate principalele reviste literare interbelice. Poet simbolist, apreciat în tinereţe de Macedonski, Densusianu, Dragomirescu, G. Bogdan-Duică, cultivă “arta naturilor moarte”, o poezie de reflecţie şi de simbol, livrescă şi intimistă, consacrată în perioada interbelică. Are, de asemenea, o carieră ştiinţifică şi universitară prestigioasă |
| Bibliografie |
|
Apriorismul pragmatic (Bucureşti, 1912), Erorile utilitariste în pedagogia spenceriană (Bucureşti, 1914) |