Bujoreanu Ioan M.

Prozator, dramaturg, traducător şi gazetar. Studiază la pensioane particulare bucureştene şi la Colegiul “Sf. Sava”, lucrează ca funcţionar de stat, practică la un moment dat avocatura. Debutează ca traducător al nuvelei Celestina de Florian, în Vestitorul românesc (1853); a mai tradus ulterior din Boccaccio, Florian şi Paul de Kock. Colaborează la reviste conduse de B. P. Hasdeu (Anunţătorul român, Satyrul). Deşi publică şi cîteva comedii şi canţonete comice, rămîne în posteritate pentru romanul său Misterele din Bucureşti, unde, în descendenţa lui Eugène Sue, promovează idealuri sociale umanitare prin intermediul unei ficţiuni tenebroase, cu intrigi complicate, cu elemente de romantism negru, alături de care îşi fac loc accentele unei perspective realiste interesante asupra perioadei postpaşoptiste

Fata sub epitrop. Comedie într-un act cu cîntece (Bucureşti, 1855), Momente de distracţie sau bune aventuri (Bucureşti, 1857), Teatru (Bucureşti, 1857), Revederea Moldovei cu România subt Alecsandru Ioan I în 1859 (Bucureşti, 1859), Misterele din Bucureşti, I-II (Bucureşti, 1862), Judecata lui Brînduş. Comedie în trei acte (Bucureşti, 1864), Zulufenblum sau drepturile evreilor. Canţonetă-satiră (Bucureşti, 1879), O floare la Plevna. Romanţă (Bucureşti, 1880), Zapciu. Canţonetă-satiră (Bucureşti, 1881), Bătăuşii. Tablou de moravuri (Bucureşti, 1894), Ebrei în România (Bucureşti, 1885)