O

Poet şi publicist. Frecventează boema literară bucureşteană din jurul Literatorului, colaborează cu precădere la revistele din mediul macedonskian (Literatorul, Generaţia nouă, Ilustraţiunea română, Liga literară, Revista literară, Românul literar, Vieaţa nouă etc.). În 1981 e director la Revista poporului. Este un poet semnificativ pentru postromantismul minor de la finele sec. XIX: decandentism, elemente de macabru, tenebros, cult al formei fixe, toate acestea nu reuşesc să individualizeze îndestul un profil poetic aparte

Spleen (Bucureşti, 1891), Rondele (Bucureşti, 1892) 

Prozator, eseist, istoric de artă. După terminarea studiilor liceale la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti, în 1850 se mută la Paris, unde urmează cursuri de arheologie şi de filologie clasică. Participă la activitatea grupurilor de exilaţi revoluţionari, frecventînd reuniunile Societăţii „Junimea română”. Întors în patrie, intră în administraţia de stat, ca funcţionar. Este membru al delegaţiei care reprezintă Principatele la Expoziţia Universală de la Paris (1865-1867); din 1874 în 1876 conduce Teatrul Naţional din Bucureşti; în 1870 este numit membru al Academiei Române. Personalitate literară eclectică, a cărei operă este o mărturie a epocii de tranziţie de la poetica paşoptistă la canonul estetic impus de junimism, Odobescu este un autor prolific şi versatil, care se remarcă prin proza artistică şi ştiinţifică: pe modelul lui Negruzzi, publică două nuvele istorice, Mihnea Vodă cel Rău (1857) e Doamna Chiajna (1860); în tratatul ştiinţific, Istoria archeologiei (1877), reuneşte interesele sale pentru istorie şi arheologie. În 1874, publică Pseudo-kinegetikòs. Epistolă scrisă cu gînd să fie Precuvîntare la cartea Manualul vînătorului, operă dificil de catalogat, în care tema vînătorii devine pretextul pentru a rememora naraţiuni disparate, legate printr-o strategie stilistică întemeiată pe opulenţa lexicală şi pe eleganţa frazei 

Scene istorice din cronicele Ţării Româneşti. Mihnea Vodă cel Rău (1508-1510) (Bucureşti, 1857); Scene istorice din cronicele româneşti. Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna (Bucureşti, 1860); Pseudo-kynegetikòs. Epistolă scrisă cu gînd să fie Precuvîntare la cartea Manualul vînătorului (Bucureşti, 1874); Istoria archeologiei. Studiu introductiv la această ştiinţă, I (Bucureşti, 1877); Moţii şi Curcanii. 1785-1877 (Bucureşti, 1878); Petre Ispirescu (Bucureşti, 1887); Scrieri literare şi istorice, I-III (Bucureşti, 1887); Atheneul român şi clădirile antice cu dom circular (Bucureşti, 1888); Petrache Poenaru (Bucureşti, 1889); Le Trésor de Petrossa. Historique. Description. Étude sur l’orfèvrerie antique, I-IlI (Paris, 1889-1900); Opere complete, I-IV, pref. de Il. Chendi, E. Carcalechi (Bucureşti, 1906-1919) 

Poet, prozator, dramaturg. După studii de drept la Iaşi, Paris, Bruxelles (unde obţine doctoratul în drept şi ştiinţe politice), face carieră în magistratură şi în diplomaţie. Membru al Academiei Române (1893). A făcut parte din Junimea (pînă în 1895). Debutează cu o culegere de doine în Foaia Societăţii “Românismul” (1870), a colaborat la Convorbiri literare, Literatura şi arta română etc. Este autorul unor poezii elevate şi elegante, elegiace cu ecouri eminesciene, al unor nuvele impregnate de culoare locală (Năravuri orientale) şi de piese dramatice modeste (Pe malul gîrlei, Pribeagul) 

Pe malul gîrlei (Bucureşti, 1879), Teatru (Bucureşti, 1893), Vasile Alecsandri (Bucureşti, 1894), Satire (Bucureşti, 1896), Teatrul la români I-II (Bucureşti, 1897-1898), Poezii 1878-1898 (Bucureşti, 1901), Satire. Pe malul gîrlei (Bucureşti, 1908)