| data şi locul naşterii |
| 21 februarie 1865, Brăila |
| data şi locul morţii |
| 1 octombrie 1899, Bucureşti |
| Abstract |
|
Ziarist, prozator şi traducător. Intenţionează să facă o carieră militară, dar este reformat din cauza ftiziei; se dedică apoi cauzei socialiste, este un orator foarte popular în epocă, membru al conducerii Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România (în 1885 trece la Partidul Conservator). Debutează în Literatorul (1882), colaborează asiduu la periodice socialiste (Drepturile omului, Dezrobirea, Munca, Lumea nouă), lucrează ca redactor, scoate, împreună cu Ion Luca Caragiale, Moftul român (1895), editează revista Moş Teacă (1895), traduce din literatura universală. Scrie o proză influenţată de tezele lui Dobrogeanu-Gherea, centrată în cea mai mare parte pe un personaj, memorabil, Moş Teacă, epitom al vieţii cazone, ridicol şi grotesc, de o puternică viziune satirică, insuficient potenţată însă estetic |
| Bibliografie |
|
Moş Teacă. Din cazarmă (Bucureşti, 1893), Arta pentru artă (Bucureşti, 1894), Din viaţa militară (Bucureşti, 1895), Pardon, în colaborare (Bucureşti, 1899) |