Arghezi Tudor

Debutează în ziarul lui Al. Macedonski, Liga Ortodoxă (1896), cu poezia Tatălui meu, semnată Ion Theo. Se dedică vieţii călugăreşti în tinereţe, pînă în 1909, cînd se retrage din cin, apoi călătoreşte în Elveţia, Franţa şi Italia. Publică manifeste poetice în reviste din ţară: Vers şi poezie (1904 – în Linia dreaptă), Rugă de seară (1910 – Viaţa socială). Activitate publicistică foarte bogată la întoarcerea în patrie (după 1910), de asemenea - traduce Amintiri din casa morţilor de Dostoievski, este redactor la ziarul Seara (1913-1914). Nonconformismul continuu, voluptatea metamorfozei, virulenţa limbajului publicistic, sensibilitatea profundă şi fronda aparentă, acestea sunt caracteristicile scrisului arghezian. Întîrzie să îşi publice un volum de autor (Cuvinte potrivite va apărea abia în 1927). Opera sa de maturitate, cea mai semnificativă pentru modernismul românesc, va fi însă scrisă şi publicată după primul război mondial