1848-1859

Politică europeană

Ianuarie 27, izbucneşte Revoluţia la Napoli. Izolat, Ferdinand I trebuie să cedeze. Promulgarea Constituţiei la 10 februarie; februarie 8, Regele Sardiniei anunţă promulgarea, pe 4 martie, a unei Constituţii realizate după modelul celei franceze de la 1830; februarie 18, ducele Toscanei este obligat să accepte Constituţia; februarie 22, manifestaţii revoluţionare la Paris; februarie 23, armata franceză iese pe străzile Parisului, pentru a restabili ordinea. Garda Naţională fraternizează cu insurecţionarii. Primul  ministru Guizot este demis şi este rechemat Thiers; februarie 24, armata franceză se alătură revoluţionarilor. Louis-Philippe abdică, în favoarea contelui de Paris. Lamartine şi Ledru-Rollin proclamă Republica franceză; februarie- martie, o serie de legi consacră în Franţa libertatea presei; martie 4, Lamartine proclamă, ca ministru al Afacerilor Externe al Franţei, “pacea către lumea întreagă”: Franţa renunţă la orice propagandă externă; martie 5, în Franţa se proclamă sufragiul universal; martie 6-13, la Viena, circulă memorii cu caracter liberal, care cer libertatea presei, tribunale cu juraţi, drepturi fundamentale, desfiinţarea discriminării religioase, libertatea academică, eliberarea ţăranilor; martie 13-15, izbucneşte, la Viena, “Revoluţia din martie”; ciocniri între armată şi studenţi, primele victime. Cea mai importantă consecinţă imediată este căderea de la putere a cancelarului Metternich, principalul apărător al conservatismului austriac. Este aprobată formarea unor gărzi naţionale, în care organizaţiile studenţeşti (Legiunea Academică, recent creată) ocupă un loc important. Se desfiinţează cenzura, se emite o lege mai liberală a presei, iar împăratul promite o constituţie; martie 17-18, se constată extinderea mişcărilor protestatare ale naţionalităţilor din Imperiul Austriac, cărora guvernul nou constituit refuză însă să le satisfacă revendicările; în schimb, autorităţile vieneze satisfac cererile Dietei şi ale Comitetului Revoluţionar din Pesta; martie 17-22, izbucneşte o răscoală la Veneţia, avînd drept consecinţă eliberarea din închisoare a unor lideri revoluţionari (Daniele Manin, Niccolò Tommaseo). Este proclamată Republica Veneta di San Marco; martie 18-22, răscoală la Milano. La 18 martie, primind vestea că la Viena a izbucnit revoluţia, mulţimea condusă de Casati se îndreaptă spre reşedinţa viceguvernatorului austriac cerînd desfiinţarea poliţiei, crearea unei gărzi cetăţeneşti etc. Conducătorii revoluţionarilor, foarte radicali, cer independenţa. Liderul lor, scriitorul Carlo Cattaneo, respinge propunerile de armistiţiu. Austriecii bombardează oraşul. La 22 martie, guvernatorul austriac se retrage; martie 19, scrisoarea de la Lvov, considerată a fi primul semn al “Primăverii popoarelor” pe teritoriul polonez; martie 20, o răscoală la Modena îl alungă pe marele duce Frederic al V-lea. În aceeaşi zi, este alungat ducele Parmei, Carol al II-lea, care va accepta ulterior o constituţie şi va reveni la domnie; martie 21, nobilimea maghiară din Transilvania cere anexarea principatului la Ungaria; martie 22, răscoală la Veneţia, împotriva austriecilor. Oraşul îşi proclamă independenţa şi se declară republică; constituirea unui guvern provizoriu, condus de Manin; martie 23, regele Piemontului, Carol-Albert, adresează o declaraţie de război austriecilor, motivînd intervenţia sa în ajutorul milanezilor. Trupele piemonteze ajung însă la Milano după ce oraşul s-a eliberat singur; martie 26, trupele piemonteze intră în Milano; martie 28, la Frankfurt este adoptat paragraful 188 al Constituţiei Reich-ului german, care prevede garantarea dezvoltării naţionale şi pentru popoarele ne-germane, dreptul de a-şi folosi limba fără discriminare în biserică, învăţămînt, administraţie internă şi justiţie; martie 29, Adam Mickiewicz formează în Italia o Legiune Poloneză; aprilie 13, partida separatistă triumfă în Sicilia, iar dinastia Bourbonilor este declarată căzută; aprilie 21, conducerea Universităţii Naţionale Săseşti din Transilvania protestează printr-un memoriu adresat împăratului împotriva proiectului maghiar de unire a Transilvaniei cu Ungaria; aprilie 27, Franţa aboleşte sclavia în colonii; aprilie 29, Papa Pius al IX-lea îşi declară neimplicarea împotriva Austriei, ţară catolică, fapt care duce la destrămarea speranţelor de sorginte neoguelfă, conform căreia Italia ar fi putut fi salvată de sub auspiciile Bisericii; mai 6, epistola enciclică a Bisericii una, sfîntă, universală şi apostolică, a Patriarhilor Răsăritului, ca răspuns la enciclica Papei Pius al IX-lea din 6 ianuarie 1848, prin care aceştia condamnă “inovaţiile latine, pretenţiile Papei, prozelitismul misionarismului romano-catolic”; mai 15, conflict izbucnit între liberalii din Napoli, populaţie şi trupele regale, care îi dă prilejul regelui pentru o lovitură de stat. Se formează un guvern moderat de dreapta, iar Parlamentul se dizolvă; mai 17, împăratul şi curtea Austriei se refugiază la Innsbruck; mai 22, la Napoli, extremişti monarhişti şi catolici îi atacă pe liberali; rezultatul este un masacru; mai 29, Milano, Parma şi Modena declară unirea cu Piemontul; mai 29, Dieta din Cluj (în care românii din Transilvania, deşi majoritari, nu erau reprezentaţi) votează unirea cu Ungaria; iunie 11, austriecii ocupă Vicenza, apărată de generalul Durando; iunie 23-26, insurecţie la Paris; represiunea face 5.000 de morţi, 11.000 de arestări, 4.000 de deportări; iulie 25, austriecii înving trupele piemonteze la Custoza iar regele Carol Albert al Piemontului se refugiază la Milano; iulie 31, printr-o notă a Ministerului de externe ţarist se dezavuează ideea unirii Principatelor Române, documentul pregătind totodată intervenţia, din nou, a trupelor ţariste. În aceeaşi zi, armata otomană trece Dunărea în Tara Românească; august, formarea unui guvern democratic în Sicilia; august 3, declaraţie oficială a Dietei maghiare cu privire la neacordarea sprijinului ei austriecilor în Italia, dacă guvernul austriac intră în conflict cu parlamentul de la Frankfurt pentru rezolvarea problemei unităţii germane; august 6, austriecii încercuiesc Milano; august 9, armistiţiu austro-piemontez  la Vigevano, în urma căruia Piemontul se obligă să îşi retragă trupele  din Lombardia şi Veneţia. Voluntarii lui Garibaldi vor rezista pînă la 26 august (înfrîngerea de la Morazzone), cînd se vor refugia în Elveţia; august 10, austriecii reocupă Reggio Emilia; august 12, împăratul şi curtea sa se reîntorc la Viena; august 12, majoritatea Adunării Naţionale germane de la Frankfurt respinge cererea celor cinci delegaţi italieni din regiunea Tirolului de eliberare a districtelor Trient şi Rovereto din Uniunea germană şi de autonomie pentru Tirolul italian; august 26-27, după succesele militare de pe frontul italian, curtea de la Viena este preocupată acum de Ungaria, încurajînd separatismul croat, chiar dacă guvernul maghiar fusese de acord cu proiectele de autonomie ale Zagrebului. Prin ocuparea oraşului Fiume (cr. Rijeka) de către croaţi, ruptura devenise ireversibilă; august 27, sosirea lui Karl Marx la Viena pentru a stabili relaţii cu mişcarea radicală de stînga; septembrie 16, constituirea, la Pesta, a Comitetului de Apărare Naţională, sub conducerea lui Kossuth Lajos, organism care preia întreaga putere în stat; octombrie, formarea unui guvern democratic în Toscana, condus de Domenico Guerazzi şi Giuseppe Montanelli, care au izbutit să-l determine pe marele duce să-i înlăture de la putere pe moderaţii lui Gino Capponi; octombrie 8, Parlamentul maghiar confirmă atribuţiile de guvern naţional cu puteri excepţionale ale Comitetului Apărării Naţionale. Liderul acestuia, Kossuth Lajos, obţine puteri executive depline; octombrie 17, în numele Comitetului Apărării Naţionale, Kossuth emite mandate de arestare pe numele revoluţionarilor slovaci Stur, Hurban şi Hodza, şi le retrage acestora cetăţenia ungară; octombrie 18, generalul austriac Anton Puchner, comandant al trupelor imperiale din Transilvania, decide asumarea puterii absolute în regiunea respectivă; octombrie 23, Viena este înconjurată de trupe ale armatei imperiale; octombrie 30, înfrîngerea armatei maghiare de către austrieci, la Schwechat, lîngă Viena. Trupele austriece deschid drum spre centrul Ungariei şi spre Pesta şi intră în suburbiile Vienei; octombrie 31, Viena este recucerită de armata imperială, care proclamă legea marţială şi ordonă executarea a numeroşi conducători ai revoluţiei. Starea de asediu a oraşului va rămîne în vigoare pînă în 1853; noiembrie 12, proclamarea constituţiei franceze: o singură Adunare legislativă cu un preşedinte ales pe 4 ani; noiembrie 15, asasinarea ministrului Pellegrino Rossi declanşează la Roma o criză politică transformată repede în război civil. Rossi încercase medierea între democraţi şi conservatori, fără succes; noiembrie 24-25, Papa Pius al IX-lea fuge, deghizat în preot, şi se refugiază la castelul de la Gaeta (pe teritoriu napolitan); noiembrie 29, Kossuth, conducătorul Comitetului Apărării Naţionale, îl numeşte pe generalul Jozsef Bem comandant al trupelor maghiare din Transilvania; decembrie 2, împăratul Ferdinand abdică în favoarea nepotului său, Francisc Iosif, fiu al arhiducelui moştenitor Francisc Carol şi al prinţesei Sophie de Wittelsbach; decembrie 10, alegerea lui Louis Napoleon Bonaparte la preşedinţia Republicii franceze, cu o majoritate covîrşitoare; decembrie 12, Garibaldi soseşte la Roma pentru a sprijini insurecţia; decembrie 12, maghiarii refuză să îl recunoască pe Francisc Iosif ca nou rege al Ungariei; decembrie 13, armata imperială intră pe teritoriul maghiar; decembrie 16, în Piemont este adus la putere guvernul Gioberti, sprijinit de democraţi; decembrie 25, armata generalului Bem intră în oraşul transilvănean Cluj. Comandantul lansează un apel către revoluţionariii români şi unguri, chemîndu-i la solidaritate în numele cauzei revoluţionare; decembrie 29, junta care conduce la Roma promite alegerea prin vot universal a unei Adunări care să desemneze un guvern al Republicii Romane. 

Politică românească

martie 20, tineri români din Muntenia şi Moldova organizează la Paris, în locuinţa unuia dintre ei, Nicolae Bălcescu, o întrunire în care se decide declanşarea revoluţiei şi se redactează un text cu caracter programatic; martie 24, proclamaţia lui Simion Bărnuţiu face apel la românii din Transilvania pentru a acţiona în vederea recunoaşterii lor ca naţiune politică şi pentru convocarea unei adunări naţionale; martie 27, la Iaşi, la Hotelul Petersburg, se reuneşte un grup de tineri revoluţionari (conduşi de Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Grigore Cuza), care formulează revendicările programatice ale mişcării. Data este considerată începutul Revoluţiei în Moldova. Principalele revendicări (care se regăsesc în formulări asemănătoare şi în programele revoluţionare din celelalte provincii româneşti), sintetizate în “Petiţia proclamaţiune”, sunt: dizolvarea Adunării Obşteşti, ameliorarea situaţiei ţăranilor, reorganizarea învăţămîntului, libertatea persoanei şi a presei, desfiinţarea cenzurii, eliberarea deţinuţilor politici, înfiinţarea unei gărzi naţionale; aprilie 8, studenţi români şi maghiari, în fruntea unei mulţimi de oameni, îl eliberează din închisoarea de la Pesta pe Eftimie Murgu, vechi opozant bănăţean al regimului imperial; aprilie 8-9, la Hotelul Petersburg din Iaşi, în Moldova, are loc o întrunire la care iau parte un grup de boieri cu vederi liberale, orăşeni, intelectuali. Se decide formarea unui comitet pentru redactarea unei petiţii care urmează să fie înaintată domnitorului Mihai Sturdza; aceasta cuprinde 35 de puncte moderate, referitoare la: dizolvarea Adunării Obşteşti şi alcătuirea uneia noi, reprezentative, crearea gărzii naţionale, desfiinţarea cenzurii, eliberarea deţinuţilor politici, libertăţile personale, reorganizarea învăţămîntului, banca naţională, desfiinţarea taxelor vamale la exportul de cereale, ameliorarea situaţiei ţărănimii, răspunderea ministerială; aprilie 10, domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza, caută să cîştige timp (“Petiţia proclamaţiune” îi fusese înaintată), respinge petiţia liberalilor cu privire la garda cetăţenească şi la Obşteasca Adunare, apoi trece la represalii. Arestează grupul petiţionarilor şi dintre aceştia pe 13 îi trimite la Galaţi, pentru a fi exilaţi în Turcia; la Brăila, 6 din aceştia evadează şi se refugiază în Transilvania; aprilie 30, prima adunare de la Blaj (Transilvania), la care se decide convocarea unei noi adunări la 15 mai; mai 8, întrunirea la Sibiu a liderilor românilor transilvăneni; este aprobat programul propus de Simion Bărnuţiu, axat în principal pe recunoaşterea românilor ca naţiune politică şi respingerea uniunii Transilvaniei cu Ungaria; mai 14, discurs al lui Simion Bărnuţiu în catedrala de la Blaj, în care afirmă că pentru românii din Transilvania libertatea nu poate fi decît naţională; mai 15, protestul deputaţilor români bănăţeni de la Pesta împotriva proclamării ca patriarh ortodox a mitropolitului sîrb Josip Rajacic, fapt care semnifică menţinerea subordonării Bisericii româneşti ierarhiei sîrbe, deşi bănăţenii doreau o ierarhie autonomă. Se adoptă Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat, document al revendicărilor politice şi naţionale. Se convoacă o adunare a românilor din Banat şi Crişana, la Timişoara, pentru 15 iunie; mai 15, marea adunare a românilor ardeleni de la Blaj (participă aproximativ 40.000 de oameni), care adoptă Petiţiunea Naţională. Programul ei cuprinde 15 puncte principale, cu referire la reprezentarea românilor în Dietă, utilizarea limbii române în legislaţie şi administraţie, ieşirea Bisericii Ortodoxe Române de sub autoritatea celei Sîrbeşti, desfiinţarea iobăgiei şi a breslelor, libertăţi pentru activităţile industriale şi comerciale, libertatea cuvîntului şi desfiinţarea cenzurii, libertatea personală şi de întrunire, gardă naţională, impozit după venit, amînarea discuţiei despre anexarea Transilvaniei la Ungaria pînă după convocarea unei adunări în care românii să fie reprezentaţi proporţional. Sunt alese două delegaţii care aveau să prezinte împăratului şi Dietei acest document. Se alcătuieşte un organ executiv pentru îndeplinirea hotărîrilor de la Blaj: Comitetul Naţional Român, cu sediul la Sibiu. Conducătorii Revoluţiei sunt Simion Bărnuţiu, Avram Iancu, George Bariţ, Andrei Şaguna, Timotei Cipariu; mai 16-17, adunare a românilor bănăţeni la Lugoj; ei cer autonomia bisericească şi drepturi naţionale; mai 22, în Tara Românească, se formează un Comitet Revoluţionar care decide că Revoluţia va fi declanşată pe 21 iunie. Documentul programatic adoptat acum include între revendicări şi împroprietărirea ţăranilor clăcaşi; mai 24, la Braşov, un grup de revoluţionari moldoveni aflaţi în refugiu elaborează un program în şase puncte, Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei. Cele mai importante puncte se refereau la unirea Moldovei cu Tara Românească într-un stat românesc independent şi la împroprietărirea ţăranilor fără răscumpărare; iunie 21, la Izlaz (în Muntenia) se întruneşte o mare adunare populară. Scriitorul şi revoluţionarul Ion Heliade Rădulescu prezintă  un program (Proclamaţia de la Izlaz) alcătuit la cererea Comitetului Revoluţionar (între membrii acestuia se numără: Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, C.A.Rosetti , Ion Câmpineanu, fraţii Golescu, Ion C. Brătianu). Revendicările cuprinse în program vizează: înlăturarea protectoratului rusesc, eliberarea şi împroprietărirea (prin răscumpărare) a clăcaşilor, alegerea domnitorului pe o durată limitată la 5 ani, adunarea reprezentanţilor tuturor “stărilor”, libertatea presei şi a tiparului, răspunderea ministerială, înfiinţarea gărzii naţionale, eliberarea robilor ţigani, învăţămînt “egal şi întreg”, libertăţi politice pentru toţi locuitorii ţării, convocarea Adunării Constituante. Se formează un guvern revoluţionar provizoriu; iunie 21, la Cernăuţi (Bucovina), revoluţionarii refugiaţi din Moldova înfiinţează un Comitet Revoluţionar. Mihail Kogălniceanu va redacta, pînă la sfîrşitul lui august, programul intitulat Dorinţele Partidei Naţionale din Moldova; documentul preia şi dezvoltă numeroase idei din Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei, ca şi din Proclamaţia de la Izlaz. Cerinţele din acest document vor fi dezvoltate în Proiectul de Constituţie pentru Moldova, act conceput pe modelul Constituţiei belgiene din 1835; iunie 23, izbucneşte revoluţia la Bucureşti. Domnitorul Gheorghe Bibescu sancţionează Constituţia şi recunoaşte un guvern revoluţionar. După aceasta, abdică şi se refugiază în Transilvania; iunie 26, se constituie guvernul provizoriu al Tării Româneşti, unindu-se guvernele revoluţionare de la Izlaz şi Bucureşti. Domnitorul Bibescu abdică şi se refugiază în Transilvania, la Braşov. În ziua următoare, pe cîmpia Filaret, zeci de mii de bucureşteni prezenţi jură fidelitate programului revoluţiei. Guvernul provizoriu revoluţionar încearcă să realizeze cîteva reforme, considerate mai importante: se desfiinţează privilegiile boiereşti, se organizează garda civică, se adoptă un drapel naţional; iunie 27, românii din Banat se întrunesc într-o a doua adunare populară la Lugoj. Ei revendică: înfiinţarea armatei revoluţionare conduse de Eftimie Murgu, organizarea Banatului în căpitănat românesc, separaţia bisericească de sârbi, utilizarea limbii române în administraţie, drepturi naţionale; iulie 1, tentativă de lovitură de stat în Tara Românească, pusă la cale de coloneii Ioan Solomon şi Ioan Odobescu; ei arestează guvernul, dar acesta este eliberat ca urmare a unei revolte populare; iulie 8, guvernul Tării Româneşti decretează eliberarea robilor ţigani de pe moşiile domneşti; iulie 10, trupele armatei ţariste (ruseşti) intră în Moldova şi ocupă Iaşul, capitala Principatului; iulie 10-11, guvernul provizoriu din Tara Românească se refugiază la Rucăr, alungat de zvonul că ruşii şi turcii vor ocupa Bucureştiul. Mitropolitul Neofit, rămas în capitală, decretează reînfiinţarea vechilor “stări”. Se formează chiar o căimăcămie, dar revolta populară, din nou, salvează revoluţia. Se constituie imediat un guvern interimar; iulie 21, în Ţara Românească se înfiinţează, din ordinul guvernului revoluţionar, o “Comisie a proprietăţii”, pentru a duce la îndeplinire punctul din programul revoluţionar referitor la împroprietărirea ţăranilor; august 4, mare adunare populară pe cîmpia de la Filaret, lîngă Bucureşti: este proclamată Locotenenţa Domnească alcătuită din şase membri, formulă socotită de turci inacceptabilă; august 9, adunare pe cîmpia de la Filaret, lîngă Bucureşti, la care este aprobată constituirea unei noi Locotenenţe Domneşti, restrînsă la trei membri. Deşi iniţial fusese acceptată, la presiunile Rusiei, Poarta respinge această formulă; august 31, Locotenenţa Domnească de la Bucureşti desfiinţează “Comisia proprietăţii”, suspendînd de facto orice măsuri de împroprietărire a ţăranilor; septembrie-octombrie, românii din Transilvania, organizează, sub coordonarea Comitetului Naţional din Sibiu, 15 legiuni armate pentru a acţiona în apărarea intereselor româneşti din Transilvania; septembrie 14-18, are loc a treia adunare populară de la Blaj. Sunt reuniţi acolo aproximativ 60.000 de oameni, înarmaţi, care hotărăsc să respingă anexarea Transilvaniei la Ungaria. Începe constituirea armatei româneşti din Ardeal; septembrie 18, la Bucureşti, mulţimea arde, simbolic, Regulamentul organic şi Condica rangurilor boiereşti, documente simbolizînd vechiul regim; septembrie 25, oştirea turcească intră în Bucureşti şi are loc lupta de pe Dealul Spirii, unde formaţiunea pompierilor români a încercat să se opună ocupării capitalei; septembrie 27, trupele ruseşti trec frontiera dintre Moldova şi Tara Românească; septembrie 28, o delegaţie românească la Viena înaintează Curţii documentul ultim adoptat la adunarea de la Blaj, Memoriul poporului român din Transilvania, în care se regăsesc toate revendicările  politico-naţionale, dar şi ideea unirii Principatelor Române într-o federaţie de naţiuni libere sub conducerea Austriei; octombrie 10, este dizolvată tabăra militară de la Rîureni, unde generalul Magherul încercase să maseze oştirea revoluţionară; faptul este perceput ca fiind sfîrşitul revoluţiei în Ţara Românească; decembrie 28, conducătorii românilor din Ardeal se întrunesc la Sibiu, unde adoptă o petiţie împotriva anexării Transilvaniei la Ungaria, cerînd comisii pentru clarificarea diferendelor iscate între ţăranii (români) şi proprietarii de pămînturi (maghiari). Se mai cere înfiinţarea gărzii naţionale, o facultate de ştiinţe juridice românească, desfiinţarea guvernului de la Cluj şi sancţionarea de către Împărat a Comitetului Naţional Român. 

Societate, cultură

Periodice

Poporul suveran (Bucureşti)

Autori, s-au născut

Bonifaciu Florescu; Calistrat Hogaş; Ion Lahovari; George Panu; Miron Pompiliu; Ioan Slavici

Autori, au murit

Ioan Barac; Iordache Golescu

Opere străine

Manifest der kommunistischer Partei [Manifestul partidului comunist] (Karl Marx şi Friedrich Engels); Solution au problème social [Soluţia problemei sociale] (J. Proudhon); La dame aux camélias [Dama cu camelii] (Alexandre Dumas, fiul); Graziella (Lamartine)  

Opere româneşti

Dreptatea popolului judece pe fraţii Caragiali (Costache Caragiali); Drepturile românilor către Înalta Poartă, studiu (Nicolae Bălcescu); Rudimentele gramaticei române. Estrase din Tentamen criticum, cu adaos de regule simple şi diverse anotăciuni pentru uzul şcolarilor începători (Ion Codru-Drăguşanu); Michaiu. Fragment d’opera în ajunul bataliei de la Calugareni (Ion Heliade Rădulescu); Vestita batălie de la Călugăreni. Resuvenire despre gloria românilor, versuri (Alexandru Pelimon); Colecţie din poeziile dlui marelui logofăt Iancu Văcărescu (Iancu Văcărescu)

Politică europeană

Trupele otomane conduse de Omer Paşa înfrîng cetele beilor slavi islamici din Bosnia-Herţegovina şi restaurează autoritatea sultanului în regiune; ianuarie, regele Vittorio Emanuele II rosteşte în Parlament un discurs redactat de Cavour, ostil Austriei, în care lansează expresia “strigătul de durere” (“il grido di dolore”), care va deveni ulterior emblema atitudinii anti-austriece italiene; ianuarie, constituirea, la Londra, din iniţiativa lui Nicolae Bălcescu, a Comitetului Revoluţionar, alcătuit din români, polonezi, cehi, unguri, ruşi, slavi balcanici, care îşi propune să acţioneze din exil pentru eliberarea popoarelor şi reunirea lor într-o mare federaţie; ianuarie 27, regele Ferdinand II de Bourbon înfrînge revolta oraşelor siciliene, ultimul fiind Palermo. Încercarea de revoltă mazziniană condusă de Nicola Garzilli este înnăbuşită pînă la finele lunii; martie 9, ministrul de justiţie piemontez Siccardi trece prin Cameră o lege care anulează o serie de privilegii ecleziastice, inclusiv dreptul de azil. La 9 aprilie, Senatul va sancţiona şi el legea; aprilie 12, Papa revine la Roma; mai 31, o nouă lege electorală în Franţa aboleşte sufragiul universal; septembrie 21, Marele duce al Toscanei, Leopold al II-lea, anulează Constituţia şi introduce un regim absolutist; octombrie 12, Massimo D’Azeglio, numit de rege pentru a forma cabinetul piemontez, îl solicită pe Contele Cavour să accepte un minister, mai întîi pe cel al agriculturii, apoi pe cel de finanţe. Cavour face parte, pentru prima oară, dintr-un guvern; octombrie 20, constituirea primei organizaţii muncitoreşti din Piemont; decembrie 1, constituirea unei ligi politice destinate a preîntîmpina mişcările revoluţionare, din care fac parte Austria, Statul Papal, Toscana, Parma, Modena, Regatul Napolitan 

Politică românească

Iunie 27, înfiinţarea, la Braşov, în Transilvania, a unui liceu românesc, ulterior foarte renumit pentru calitatea învăţămîntului; decembrie 12, cancelaria imperială austriacă decide transformarea episcopiei greco-catolice de la Blaj în mitropolie şi înfiinţarea episcopiilor de Gherla şi Lugoj 

Societate, cultură

Periodice

Periodice: Apare revista bisăptămînală Gazeta de Moldavia; apare revista bisăptămînală Zimbrul

Autori, s-au născut

Mihai Eminescu; Veronica Micle 

Autori, au murit

Constantin Diaconovici Loga 

Opere străine

Opere româneşti

Nunta ţărănească (Vasile Alecsandri); Question économique des Principautés Danubiennes (Nicolae Bălcescu); Souvenirs et impressions d’un proscrit (Ion Heliade Rădulescu); La Constitution Roumaine espliquée d’aprés ses vrais principes (Ion Heliade Rădulescu); Le Protectorat du Czar ou la Roumanie et la Russie. Nouveaux documents sur la situation européenne, par J. R., Témoin oculaire des évènements qui se sont passés en Valachie de 1828 à 1849, pref. de S. Rhéal (Ion Heliade Rădulescu); Înţeleptul Archir cu nepotul său Anadan (Anton Pann); Spitalul Amorului sau Cîntătorul dorului, I-VI, (Anton Pann, 1850-1852); Coliba indiană şi poezii diverse (Alexandru Pelimon); Poezii. Martiri de la 19 iunie şi 13 septembrie (Alexandru Pelimon); Convorbiri între un tată şi-ntre fiul lui asupra limbei şi literelor româneşti (Aron Pumnul) 

Politică europeană

Februarie, Nicolae Bălcescu expune emigraţiei maghiare proiectul realizării unei confederaţii dunărene, bazate pe egalitatea naţiunilor componente; aprilie 25, la Kiutahia, în Turcia de azi, Kossuth Lajos redactează un proiect de Constituţie care prevede extinderea drepturilor ne-maghiarilor, exclusiv în cadrul unui stat maghiar unitar şi indivizibil; aprilie 29, este numit, prin decret imperial, ca guvernator al Transilvaniei, prinţul Karl von Schwarzenberg; decembrie 2, lovitură de stat a lui Louis Napoleon Bonaparte; decembrie 11, Victor Hugo pleacă în exil; decembrie 21, un plebiscit ratifică lovitura de stat în Franţa 

Politică românească

O serie de legiuiri privind reglementarea relaţiilor agrare în Principatele Române; iunie, legiuire şcolară în Moldova, care stabileşte ca trepte ale învăţămîntului ciclul primar, secundar şi superior 

Societate, cultură

Decembrie 17, înfiinţarea Conservatorului de la Bucureşti; s-a înfiinţat Societatea "Junimea română” (Paris) 

Periodice

Periodice: Revista Magazin istoric pentru Dacia apare pentru un an la Viena; apare revista Republica română (Paris) 

Autori, s-au născut

Matilda Cugler-Poni 

Autori, au murit

 Ion Catina

Opere străine

Opere româneşti

Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun (Vasile Alexandrescu-Urechia); Epistole şi acte alle ómenilor miscarii romane din 1848 (Ion Heliade Rădulescu); Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine, ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie (Ion Heliade Rădulescu); Doi ţărani şi cinci cîrlani, vodevil naţional într-un act (Costache Negruzzi); O şezătoare la ţară sau Povestea lui Moş Albu (Anton Pann, 1851-1852); Istoria românilor din Dacia superioară, tom. I (Alexandru Papiu Ilarian); Fiul mazîlului, teatru, (Alexandru Pelimon)  

Politică europeană

Ianuarie 9, în Franţa sunt expulzaţi sau condamnaţi 10.000 de “suspecţi”, cunoscuţi pentru acţiuni şi atitudini revoluţionare; ianuarie 14, este promulgată noua Constituţie franceză; ianuarie 24, autorităţile habsburgice descoperă şi anihilează o conspiraţie militară pusă la cale, la Cluj şi la Tîrgu-Mureş, de Makk Jozsef; februarie 3: se înfiinţează în Franţa comisii mixte departamentale pentru organizarea represiunii; aprilie 5, moare guvernatorul imperial, prinţul Karl von Schwarzenberg, iar Transilvania va fi ulterior administrată direct de împăratul Francisc Iosif; iunie 4-august 14, turneu efectuat de împăratul Francisc Iosif în Ungaria şi Transilvania. Avram Iancu este invitat la o întîlnire cu monarhul, dar refuză invitaţia; octombrie, demisia primului ministru piemontez D’Azeglio, datorată ostilităţii Camerei şi a regelui faţă de proiectul de lege privind introducerea căsătoriei civile; noiembrie, contele Cavour formează noul guvern; noiembrie 29, este emisă patenta imperială vizînd introducerea pe teritoriul Ungariei, Croaţiei, Voivodinei Sîrbeşti şi Banatului Timişan a prerogativelor codului civil austriac din 1811. În Transilvania, acesta va intra în vigoare de la 1 septembrie 1853; decembrie 2, Louis Napoleon este proclamat împărat al Franţei 

Politică românească

Societate, cultură

 decembrie 31: inaugurarea Teatrului Naţional din Bucureşti 

Periodice

Autori, s-au născut

Ion Luca Caragiale 

Autori, au murit

Nicolae Bălcescu

Opere străine

Uncle Tom’s Cabin [Coliba unchiului Tom] (Hariett Beecher Stowe)  

Opere româneşti

Teatru românesc. Repertoriul dramatic al dlui Alecsandri, I (Vasile Alecsandri); Arpa română (Constantin D. Aricescu); Potpuri literar (George A. Baronzi); Raporturile românilor cu ungurii şi principiele libertǎţei naţiunali (Simion Bărnuţiu); Cîntece şi plîngeri, editate sub îngrijirea D. G. Sion (Dimitrie Bolintineanu ); Istoria românilor din Dacia superioară, (Alexandru Papiu Ilarian); Stanţe la România, versuri, (Alexandru Pelimon); Curtea lui Vasilie-Vodă, teatru (Alexandru Pelimon); Actriţa din Moldova. Pe ursită, teatru (Alexandru Pelimon) 

Politică europeană

1853-1856, Austria alege să favorizeze puterile occidentale în conflictul lor cu Rusia, menţinîndu-şi neutralitatea armată; Rusia ajutase în schimb Austria la înăbuşirea revoluţiei şi se consideră trădată. Austria nu obţine nici deplina încredere a aliaţilor ei occidentali. Cu toate acestea, Tratatul de pace de la Paris a cuprins şi o serie de prevederi favorabile Austriei, cum ar fi acordarea sudului Basarabiei către România, tăindu-se astfel accesul Rusiei la gurile Dunării, sau garantarea liberei navigaţii pe fluviu. Monarhia a fost tentată să pună stăpînire pe Principatele Româneşti dunărene, dar nu s-a hotărît să renunţe pentru aceasta la Lombardia şi Veneţia; februarie 6: trupele austriece înăbuşă o revoltă la Milano, inspirată de ideologia lui Mazzini; februarie 13, austriecii decid confiscarea bunurilor refugiaţilor politici din Lombardia şi Veneto. Cavour îşi recheamă ambasadorul de la Viena, considerînd decizia austriacă o provocare; mai 21, ruperea relaţiilor diplomatice dintre Rusia şi Turcia, un pas către declararea războiului; iulie 3, fără să declare război Turciei, trupele ţariste trec Prutul în Moldova; octombrie, primul congres al asociaţiilor muncitoreşti din Italia, la Asti, în Piemont; octombrie 9, ultimatum al Turciei către Rusia, pentru retragerea trupelor sale din Principatele române; octombrie 16, Turcia declară război Rusiei. Începe războiul Crimeei; octombrie 18, o mulţime instigată de forţe reacţionare asaltează Palazzo Cavour de la Torino; noiembrie 26, Papa Pius IX promulgă bula papală Ad apostolicam sedem, prin care episcopia greco-catolică a Blajului este ridicată la rang de mitropolie, cu două episcopii sufragante, Gherla şi Lugoj. Hotărîrea Cancelariei imperiale exista încă din 1851; decembrie 1853, alegeri în Piemont: o majoritate confortabilă de centru consolidează poziţia lui Cavour; decembrie, acuzaţi de a fi pus la cale în Lombardia şi Veneto o revoltă anti-austriacă, cinci patrioţi italieni sunt executaţi la Belfiore 

Politică românească

Martie 2, patentă imperială de emancipare a jelerilor, cu valabilitate pentru Ungaria, Banat, Crişana, Maramureş, împroprietărirea făcîndu-se prin răscumpărare; octombrie, domnitorii Tării Româneşti (Barbu Ştirbei) şi Moldovei (Grigore Alexandru Ghica) se refugiază la Viena 

Societate, cultură

Prima reprezentaţie a operei Traviata de Giuseppe Verdi 

Periodice

Reapare, pentru un an, revista Republica română (Paris); apar revistele: Telegraful Român (Sibiu)

Autori, s-au născut

Ion Pop-Reteganu 

Autori, au murit

Opere străine

Les châtiments [Pedepsele] (Victor Hugo)  

Opere româneşti

Doine şi lăcrămioare 1842-1852 (Vasile Alecsandri); Les doïnas. Poésies moldaves de Alecsandri (trad. de L. E. Voinesco); Sǎteanul creştin sau Partea moralǎ din foaia satului (Costache Aristia); Petru Rareş, dramă istorică în patru părţi (Gheorghe Asachi); Deutsch-rumänische Wörterbuch. Dicţionariu german-român, I-Il, în colab. cu G. Munteanu (George Bariţ, 1853-1854); Nopturnele (George A. Baronzi); Don Gulică sau pantofiorii miraculoşi (Alexandru Depărăţeanu); Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea (Anton Pann); Hoţii şi hagiul (Alexandru Pelimon); Hronica românilor şi a mai multor neamuri, tom I-III, ed. de Aug. Treboniu Laurian, A. Panu, M. Kogălniceanu (Gheorghe Şincai, 1853-1854); Arabescuri. O călătorie pe Dunăre cu Ghimia (Ioan Voinescu II), Nicolas Balcesco (Ioan Voinescu II) 

Martie 27, Franţa declară război Rusiei. Debarcarea trupelor franceze în Crimeea; mai 1, sistarea stării de asediu în Ungaria, Voivodina Sîrbească şi Banatul Timişan. În Transilvania, măsura se va aplica din 15 decembrie 1854; mai 10, Garibaldi revine în Italia, debarcînd la Genova; septembrie 20, bătălia de la Alma; în 26 începe asediul Sevastopolului (cade în 10 septembrie 1855); decembrie 16, decret emis de către ministrul austriac al cultelor, privind aplicarea noii legi a învăţămîntului elementar şi mediu în limba maternă  

Aprilie-septembrie: la presiunile Austriei, armata rusă se retrage din Principatele Române; iunie 14, Austria şi Turcia semnează convenţia de la Boiacikoy, prin care se convine ca trupele celor două ţări să ocupe Principatele Române; iunie 21, patentă imperială austriacă ce reglementează în Transilvania raporturile dintre proprietarii de pămînt şi foştii iobagi, ca şi relaţia acestora cu autoritatea de stat. Este vorba despre emanciparea jelerilor şi împroprietărirea prin răscumpărare a acestora; decembrie 14, tratat de alianţă între Franţa, Anglia şi Austria, prin care celei din urmă îi revine misiunea de a împiedica ocuparea Principatelor Române de către Rusia. Se înfiinţează o comisie anglo-franco-austro-turcă pentru a reglementa situaţia Principatelor 

Potpuri literar (Vasile Alecsandri, în colab. cu M. Millo); Mozaic de novele, cugetări, piese şi poezii (Vasile Alexandrescu-Urechia); Culegere de poezii (Gheorghe Asachi, ed. II adăugită); Les Principautés Roumaines (Dimitrie Bolintineanu); Elemente de limbă română după dialecte şi monumente vechi (Timotei Cipariu); Ştiinţa S. Scripture (Timotei Cipariu); Cyclopele tristei figure Tandalida sau Tândala shi Pacala. Poema eroica (Ion Heliade Rădulescu); Cînturi intime, versuri (Radu Ionescu); Colecţie de poezii noi (Alexandru Pelimon); Păcală şi Tîndală. şi-a găsit tingirea capac, teatru (Alexandru Pelimon) 

Politică europeană

Ianuarie, campanie a dreptei, susţinută de Papa Pius IX şi chiar de regele Piemontului, împortiva proiectelor de lege cu privire la desfiinţarea ordinelor religioase contemplative şi trecerea bunurilor acestora în administraţia statului, proiecte sprijinite de Cavour; ianuarie 26, tratat de alianţă franco-piemontez, prin care Piemontul se angajează să trimită 15.000 de soldaţi în războiul împotriva Rusiei; martie 14, Piemontul declară război Rusiei. Un mic corp expediţionar este trimis pe frontul din Crimeea; aprilie, guvernul Cavour îşi oferă demisia, ceea ce determină o puternică reacţie liberală. Regele este obligat să îi încredinţeze aceluiaşi Cavour formarea noului cabinet; mai 23, în Piemont se abolesc ordinele religioase şi mănăstireşti, cu excepţia celor care se dedică operelor de binefacere şi asistenţă socială 

Politică românească

Decembrie, în Moldova se desfiinţează robia ţiganilor 

Societate, cultură

Mai 15-noiembrie 15, la Paris are loc Expoziţia universală, pe Champs-Elysées: 9.500 de expozanţi francezi, 10.500 de expozanţi străini; martie 22, este inaugurată linia telegrafică Bucureşti-Giurgiu 

Periodice

 apar revistele: România literară (Iaşi); Steaua Dunării (Iaşi)

Autori, s-au născut

Constantin Dobrogeanu-Gherea 

Autori, au murit

Ioan Voinescu II

Opere străine

Opere româneşti

Les doïnas. Poésies moldaves de Alecsandri, (trad. de L. E. Voinesco, ed. II); Ballades et chants populaires de la Romanie (Principautés Danubiennes) (Vasile Alecsandri); Istoria Cîmpulungului, prima reşedinţă a României, I-II (Constantin Aricescu, 1855-1856); Manoil sau căderea şi înălţarea omului prin femeie. Roman naţional (Dimitrie Bolintineanu); Poesiile vechi şi noue ale D-lui Dimitrie Bolintineanu, edate sub îngrijirea D. G. Sion (Dimitrie Bolintineanu); Fata sub epitrop. Comedie într-un act cu cîntece (Ioan M. Bujoreanu), Serile de toamnă la ţară, în România literară (Alexandru Cantacuzino); Acte şi fragmente latine româneşti pentru istoria bisericei române (Timotei Cipariu); Compendiu de gramateca limbei române (Timotei Cipariu); O festa în comemoratia dillei de 23 sept. 1854 sau Cobza lui Marinica. Opera seria în doe parţi Trilalà, Tralà, Tralà, Tralà, adico Etcetera (Ion Heliade Rădulescu); Adaos de cuvîntări bisericeşti pentru sărbătorile domneşti de preste an, în Chiriacodromion (Andrei Şaguna) 

Februarie 25-martie 30, congresul de Pace de la Paris, unde marile puteri desenează noua hartă a Europei. Se iau totodată decizii importante pentru Principatele Române: este abolit protectoratul rusesc, e menţinută suveranitatea otomană, Principatele se bucură de garanţia marilor puteri continentale. Se vor convoca adunări ad-hoc în fiecare principat pentru a decide asupra viitoarei forme de organizare. Judeţele din Sudul Basarabiei, ocupate de ruşi o dată cu întreaga provincie, sunt retrocedate Moldovei. Acelaşi Congres îi permite lui Cavour să ridice problema italiană, exploatînd favorabil faptul că regele Vittorio Emmanuele II a fost principalul susţinător al intrării în război; octombrie, Anglia şi Franţa rup relaţiile diplomatice cu Napoli, important succes politic pentru Cavour; noiembrie, înăbuşirea unei tentative insurecţionale în Sicilia; decembrie, atentat nereuşit asupra regelui napolitan 

Iunie 6: la Socola (Iaşi), se constituie Societatea “Unirea”, care îşi propune să acţioneze pentru unitatea Principatelor Române 

Petre Dulfu; Moses Gaster; Petru Theodor Missir; Sofia Nădejde; Carol Scrob; Teodor Dimitrie Speranţia 

L’Ancien Régime et la Révolution [Vechiul Regim şi Revoluţia] (Alexis de Tocqueville), Les contemplations [Contemplaţiile] (Victor Hugo)  

Călătorii în Palestina şi Egipt, pref. de G. Sion (Dimitrie Bolintineanu ); L'Autriche, la Turquie et les Moldo- Valaques (Dimitrie Bolintineanu ); Topographie de la Roumanie (Cezar Bolliac); Choix de Léttres et Mémoires sur la Question Roumaine (Cezar Bolliac); Domnul Tudor. Episode de la Révolution Roumaine de 1821 (Cezar Bolliac); Mémoires pour servir à l'histoire de la Roumanie (Cezar Bolliac); Poezii. Alcătuiri şi tălmăciri, ed. îngrijită de N. Ionescu (Costache Conachi); A. M. St. Marc-Girardin (Ion Heliade Rădulescu);. Descrierea Europei dupe Tractatul din Paris, de Ioan Prosdociu (Ion Heliade Rădulescu); Românilor’ (Ion Heliade Rădulescu) 

Politică europeană

1857-1859, fratele împăratului austriac Francisc Iosif, arhiducele Maximilian, viitorul Împărat al Mexicului, ocupă funcţia de guvernator general al Regatului Lombardo-Veneţian; criză economică acută în Franţa; Mai 4-28, august 8-septembrie 5, vizite ale împăratului Francisc Iosif în Ungaria şi în Transilvania. Declararea amnistiei politice în Imperiu; iunie 25, Pisacane, într-o ultimă acţiune de tip mazzinian, se îmbarcă pe vasul “Cagliari”, pe linia Genova-Tunis, cu gîndul să răscoale Sicilia; iunie 28, voluntarii lui Pisacane debarcă la Capri; iunie 29, Mazzini încearcă, fără succes, să declanşeze o mişcare revoluţionară la Genova, în sprijinul lui Pisacane; iulie-august, în Piemont, singura monarhie cu adevărat constituţională, se înfiinţează “Societatea naţională”, organizaţie care reunea mai mulţi refugiaţi italieni. Piemontul devenise un teritoriu de refugiu şi de azil pentru revoluţionarii italieni din diverse alte state ale peninsulei, cu toţii – unionişti. “Societatea naţională” va impulsiona curentul unionist monarhic; iulie 2, grupul lui Pisacane este atacat de trupele napolitane şi înfrînt. Comandantul se sinucide; august 4, Franţa, Rusia, Prusia şi Sardinia ameninţă cu întreruperea relaţiilor diplomatice cu Turcia dacă aceasta nu anulează alegerile falsificate din Moldova; septembrie 9, împăratul Francisc Iosif dă o proclamaţie referitoare la imuabilitatea sistemului de guvernare existent în Imperiu; noiembrie, alegeri în Piemont, care întăresc dreapta şi slăbesc majoritatea condusă de Cavour 

Politică românească

Februarie, la Iaşi se înfiinţează un Comitet Electoral al Unirii, vizînd Unirea Principatelor Române. Noul stat ar fi urmat să fie o monarhie ereditară, cu un prinţ străin; martie 10-11, la Iaşi şi la Bucureşti se publică hotărîrea (firmanul) de convocare a adunărilor ad-hoc; martie 15, se înfiinţează şi la Bucureşti un Comitet Central al Unirii; iunie-iulie, exilaţii politic, emigranţii paşoptişti se întorc în Principate, ceea ce conduce la întărirea curentului unionist; iulie 19, în Moldova, se declanşează alegerile pentru Adunarea ad-hoc, falsificate de caimacamul Ştefan Vogoride în favoarea separatiştilor; august 6-9, monarhii Franţei şi Angliei decid la Osborne anularea alegerilor şi acceptarea uniunii parţiale a Principatelor Române; august 24, Turcia anulează alegerile din Moldova. Noile alegeri duc la o majoritate unionistă; septembrie 19, alegeri în Tara Românească, cîştigate şi aici de gruparea unionistă; octombrie 4-1858; ianuarie 2, se desfăşoară lucrările Adunării ad-hoc în Moldova; octombrie 12-decembrie 22, se desfăşoară lucrările Adunării ad-hoc în Tara Românească; octombrie 19, Mihail Kogălniceanu prezintă Adunării ad-hoc din Moldova un proiect de rezoluţie prin care se cere unirea Principatelor Române. Rezoluţia va avea numai două voturi împotrivă. Noul stat, România, ar fi conţinut cele două Principate autonome şi neutre, sub un prinţ străin, garantate de marile puteri; octombrie 20, adunarea ad-hoc din Tara Românească votează o rezoluţie asemănătoare celei din Moldova 

Societate, cultură

august 10, ia fiinţă la Bucureşti Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie; la Râfov, pe Valea Prahovei (Tara Românească), se deschide prima rafinărie de petrol de pe teritoriul românesc; producţia de ţiţei este consemnată pentru prima oară ca producţie industrială; 

Periodice

Apare revista bisăptămînală Concordia; apar: revista România, ziarul Românul

Autori, s-au născut

Smara 

Autori, au murit

Grigore Pleşoianu ; Vasile Pogor; Alexandru Sihleanu 

Opere străine

Madame Bovary [Doamna Bovary] (Gustave Flaubert)  

Opere româneşti

Păcală şi Tândală (Vasile Alecsandri); Cetatea Neamţului sau Sobieţki şi plăieşii români (Vasile Alecsandri); Salba literară (Vasile Alecsandri); Poezii. Renaşterea României (Cezar Bolliac); Momente de distracţie sau bune aventuri (Ioan M. Bujoreanu); Teatru (Ioan M. Bujoreanu); Biciuirea cometului de la 1 iunie 1857 (Costache Caragiali); Cometul sau Astronomul voiajor (Iorgu Caragiali), Jelbariu (Iorgu Caragiali), Surdul (Iorgu Caragiali), Păcatele tinereţelor (Costache Negruzzi); Scene istorice din cronicele Ţării Româneşti. Mihnea Vodă cel Rău (1508-1510) (Alexandru Odobescu); Colecţiune de poezii. Faptele eroilor (Alexandru Pelimon); Plăcerea sîmţirei (Dimitrie Ralet); Scene naţionale (Dimitrie Ralet); Armonii intime, versuri (Alexandru Sihleanu); Din poeziile lui ~ (Gheorghe Sion); Suvenire de călătoria în Basarabia meridională (Gheorghe Sion) 

Politică europeană

Corpul de voluntari comandat de Garibaldi eliberează o parte din Lombardia; aprilie 23, imperiul Austriac dă un ultimatum Piemontului, oferindu-i lui Cavour mult-aşteptata ocazie a războiului, convenit în tratatul cu Franţa; aprilie 26, Cavour respinge ultimatumul austriac; aprilie 27, Leopold, Marele duce al Toscanei, este alungat de o revoltă populară din ţară şi baronul Ricasoli cere anexarea la Piemont; aprilie 29, Austria declară război Piemontului; mai 1, ducesa Maria Luisa de Parma pleacă din ţară, conducerea este preluată de o juntă, înlăturată în scurt timp de armată; ducesa revine, pentru a se refugia iarăşi la 9 iunie; mai 3, Napoleon III declară război Austriei; mai 22, moare Ferdinand al II-lea, regele Napoli-ului; îi urmează la tron fiul său, Francisc al II-lea; iunie 4, armata franco-piemonteză îi înfrînge pe austrieci la Magenta; iunie 8, armata Franco-piemonteză intră în Milano; iunie 9, ducesa Maria Luisa de Parma este detronată; guvernul nou instalat este condus de Diodato Pallieri; iunie 11, Francisc, duce al Modenei, este nevoit să se refugieze. Formarea unui guvern pro-sard condus de Luigi Farini; iunie 11-12, mişcare unionistă organizată la Bologna, dar şi în teritoriile pontificale, condusă de “Societatea Naţională”. Armata papală înăbuşă răscoalele din Marche şi din Umbria. Puternică reacţie clericală în Franţa, ceea ce îl nelinişteşte pe Napoleon III; iunie 24, francezii şi piemontezii obţin o mare victorie împotriva Austriei la Solferino; iulie, izbucneşte o răscoală în Romagna, care va forma o ligă militară cu Toscana, Parma şi Modena, ceea ce va împiedica intervenţia trupelor pontificale; iulie 11, Francisc al IV-lea, principele Modenei, este silit să părăsească ţara; iulie 11, armistiţiu încheiat de francezi şi piemontezi cu Austria, la Vilalfranca. Lombardia (fără Mantua) revine Piemontului, Veneţia rămîne Austriei. Cavour demisionează în urma acestui semi-eşec; formarea noului guvern îi revine lui La Marmora; iulie 16, rescript imperial către toate popoarele monarhiei austriece cu privire la consecinţele războiului cu Franţa şi Italia şi la schimbările din aparatul administrativ şi judiciar; iulie 20, convenţie de întrajutorare materială şi militară între reprezentanţii Directoratului Naţional Ungar şi emisarii domnitorului Cuza, valabilă numai în eventualitatea unei revolte maghiare împotriva habsburgilor; august 7, adunarea Toscanei îl declară decăzut pe ducele Leopold şi aprobă unirea cu Piemontul (în 14 august, la fel ca Parma); august 8, cu toate că fusese condamnat la moarte de austrieci, Mazzini vine incognito la Florenţa, dorind realizarea unei eliberări a centrului Italiei şi o expediţie în Sicilia. Se va refugia, de teama unei noi arestări, în Elveţia, în septembrie; august 15, în Franţa, amnistie generală a tuturor deţinuţilor politici; septembrie 6, adunarea constituită la Bologna declară decăderea stăpînirii papale şi unirea cu Piemontul; noiembrie, Romagna, Toscana, Parma şi Modena se supun regenţei prinţului de Carignan, văr al regelui Vittorio Emanuele II, evidenţiindu-se şi pe această cale intenţiile lor de unire cu Piemontul; noiembrie 10, în baza acordurilor preliminare de la Villafranca, la Zürich este semnat tratatul de pace între Piemont, Franţa şi Austria. Piemontul îşi reduce pretenţiile teritoriale, iar Austria renunţă la Lombardia (fără Mantua şi Peschiera) în favoarea Franţei, care urma să le predea Piemontului 

Politică românească

Catolicilor din Principatele Române li se acordă drepturi economice şi politice; ianuarie 17, după calendarul vechi, ianuarie 5, colonelul Alexandru Ioan Cuza este ales în unanimitate domn al Moldovei de către Adunarea electivă; februarie 5, după calendarul vechi, ianuarie 24, Cuza este ales domn şi de către Adunarea Electivă a Tării Româneşti, realizîndu-se, de facto, unirea Principatelor; 1859-1862, Al. I. Cuza ia o serie de măsuri legislative pentru desăvîrşirea Unirii: unifică serviciile vamale, poştale şi telegrafice, realizează un curs monetar unic, adoptă stema Principatelor Unite, unifică armata prin crearea unui stat major unic cu un singur ministru de război etc.; martie, la Constantinopol se constituie o singură reprezentanţă românească; martie 29, convenţie între reprezentanţii emigraţiei ungare şi principele Cuza, privitoare la ajutorul românesc preconizat pentru forţele revoluţionare ungureşti şi sîrbeşti şi la viitoarea confederaţie statală între România, Serbia şi Ungaria; aprilie 7, puterile garante recunosc alegerea lui Cuza; Turcia şi Austria o vor recunoaşte abia la 6 septembrie 1859; mai 22, întrunirea la Focşani a Comisiei Centrale pentru întocmirea legislaţiei comune a Principatelor Române; septembrie, Turcia şi Austro-Ungaria recunosc dubla alegere a lui Cuza. Sultanul emite un firman prin care îl recunoaşte oficial pe Cuza domnitor ales în fiecare din cele două Principate 

Societate, cultură

Este întemeiată Societatea literară “Petru Maior” (Budapesta) 

Periodice

Autori, s-au născut

Dimitrie Th. Neculuţă; Nicolae Petraşcu; Lazăr Şăineanu 

Autori, au murit

Alecu Russo 

Opere străine

The Origin of Species [Originea speciilor] (Charles Darwin); La légende des siècles [Legenda secolelor] (Victor Hugo); Oblomov (Ivan Koncearov) 

Opere româneşti