| data şi locul naşterii |
| 31 decembrie 1795, Rusu Bīrgăului, Bistriţa-Năsăud |
| data şi locul morţii |
| 7 aprilie 1836, Iaşi |
| Abstract |
| Poet. Nepot pe linie maternă al episcopului Ioan Bob, a latinizat numele de Bob īn Fabian. După ce a studiat la gimnaziile greco-catolice din Blaj şi Cluj, īn 1820 este chemat la Iaşi de către Asachi pentru a colabora la organizarea sistemului şcolar al Principatului; este redactor la Albina romānească. Traduce manuale şcolare, scrie poezie originală īn latină şi īn romānă, luīnd ca modele poeţi clasici dar şi autori preromantici. Este citat īn Lepturariul lui Aron Pumnul, versurile sale sunt citate de Eminescu īn Epigonii |
| Bibliografie |
|
Moldova la anul 1821, īn Foaie pentru minte (nr. 13, 1839); Moldova la an 1829, īn Foaie pentru minte (nr. 14, 1839); Suplement la gheografie, īn Foaie pentru minte (nr. 15, 1839); texte citate īn Lepturariu rumānesc, vol. III (Viena, 1862) |
|
|
| data şi locul naşterii |
| c. 1800, Bucureşti |
| data şi locul morţii |
| 7 martie 1845, Bucureşti |
| Abstract |
| Poet şi dramaturg. A studiat, probabil, la Academia Grecească de la Măgureanu. Face carieră ca magistrat. Apropiat al lui I. Heliade Rădulescu, membru al Societăţii Filarmonice, susţinător al teatrului. Sunt cunoscute posterităţii cīteva fabule şi poezii satirice (Vulpea, Ministrul) şi o comedie (Comodia vremii, sau Franţuzitele, jucată īn 1835 de elevii Şcolii de Mimică şi Declamaţie a Societăţii Filarmonice) care denotă īnclinaţiile sale satirice, deşi nu depăşeşte stadiul unui pretext dramatic, inspirat de piesa lui Moličre, Preţioasele ridicole |
| Bibliografie |
|
Din ale lui Constantin Faca, īn Ion Heliade Rădulescu, Poezii inedite, (Bucureşti, 1860), Comodia vremii (Bucureşti, 1906), Franţuzitele (Bucureşti, 1906) |
|
|
| data şi locul naşterii |
| 29 martie 1878, Bīrlad |
| data şi locul morţii |
| 4 ianuarie 1954, Craiova |
| Abstract |
|
Poetă şi prozatoare, frecventează cercurile scriitorilor ieşeni īn care īi cunoaşte pe Gh. Panu (īn casa căruia a fost crescută, ca orfană, o vreme), I. L. Caragiale, Al. Vlahuţă. Debutează cu poezie īn ziarul Romānia muncitoare (1899). Colaborează la Adevărul, Floarea darurilor, Revista noastră, Luceafărul, Ramuri etc. Īn perioada interbelică, se va impune ca o poetă a iubirii pudice, a sentimentelor materne şi ca o autoare de literatură pentru copii |
| Bibliografie |
|
Versuri (Budapesta, 1906), Şoapte din umbră (Craiova, 1908), Din taina vechilor răspīntii (Craiova, 1913), Pentru copii, I (Craiova, 1913), Copiilor (Craiova, 1913) |
| data şi locul naşterii |
| 6 septembrie 1819, Bucureşti |
| data şi locul morţii |
| 19 martie 1865, Bucureşti |
| Abstract |
|
Prozator, ziarist. Studii la şcoala de pe līngă biserica Ene din Bucureşti, unde tatăl lui, Mihai, este protopop. Cursuri de canto la Societatea Filarmonică a lui Heliade Rădulescu şi C. Aristia. Cantor la biserica Ene şi corist īn compania Henrietei Karl. Īncepīnd cu 1856, are diferite slujbe īn administraţia de stat; īn 1862, devine funcţionar la Arhivele Statului. Pasiunea lui pentru muzică şi teatru se află la originea activităţii sale de cronicar teatral şi muzical, desfăşurată īncepīnd din 1857, an īn care īncepe colaborarea la cotidianul Naţionalul. Īn acest ziar publică, īntre 1859 şi 1860, notele unei călătorii īntreprinse prin cīteva oraşe ale culturii europene, Trei luni īn străinătate. Impresiuni şi memorii de călătorie, adunate ulterior īn volumul Escursiuni īn Germania Meridională (1860). Īn 1861, publică nuvelele Matteo Cipriani, Bergamo, Slujnicarii. Celebritatea sa de scriitor este legată de romanul Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănīncă, publicat īn foileton īn Revista romānă, iar īn volum īn 1863. Romanul, situat īn anii declinului domniei fanariote, īn ajunul revoluţiei lui T. Vladimirescu, pune īn scenă conflictul īntre două epoci istorice. Cei doi ciocoi, Andronache Tuzluc şi Dinu Păturică, devin ipostazele istoriei negative, care coincide cu lunga stăpīnire străină a principilor fanarioţi, istorie care se contrapune, prin intermediul eroilor pozitivi, celei autentice īncepute cu revenirea pe tron a domnilor pămīnteni |
| Bibliografie |
|
Escursiuni īn Germania Meridională. Memorii artistice, istorice şi critice (1858) (Bucureşti, 1860); Mateo Cipriani, Bergamo şi Slujnicarii (Bucureşti, 1861); Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănīncă. Romanţ original (Bucureşti,1863; alte ediţii: pref. de G. Marian, 1889; 1890; 1896; pref. de N. Iorga 1902; 1910) |
|
Ciocoii vechi şi noi (fragment) |
| data şi locul naşterii |
| 14 mai 1848, Budapesta |
| data şi locul morţii |
| 18 decembrie 1899, Bucureşti |
| Abstract |
| Critic literar, poet şi traducător. Fiul natural al lui Nicolae Bălcescu. Licenţiat īn Litere la Facultatea din Rennes (Franţa). Profesor la Facultatea de Litere din Iaşi (1873), este destituit de Titu Maiorescu şi pleacă īn īnvăţămīntul secundar, unde va preda franceza. Are convingeri politice liberale, devine antijunimist, adversar declarat al lui Maiorescu şi Eminescu. Critica sa literară săracă īn idei examinează elemente prozodice, exaltă moştenirea literară munteană a lui Heliade Rădulescu (asemeni lui Macedonski), este clasică şi dogmatică. Colaborează la periodicele vremii (Romānul, Revista contimporană, Romānia orientală, Romānia literară, Nuvelistul, Revista literară, Vestea, Peleşul, Literatorul, Biblioteca familiei etc.). Īntemeiază la rīndul lui periodice: Portofoliul romān (1881-1882), Biblioteca omului de gust (1884), este director al revistei Ţara literară |
| Bibliografie |
|
Etiam contra omnes (Bucureşti, 1875), O sută de adevăruri (Bucureşti, 1875), Memento de istorie universală īn tablouri (Bucureşti, 1883), Ritmuri şi rime (Bucureşti, 1892), Studii literare, I-II (Bucureşti, 1892-1893), Aquarele şi poezii īn proză (Bucureşti, 1894) |
|
|
| Fundoianu Benjamin, pseudonimul lui Benjamin Wexler |
| data şi locul naşterii |
| 14 noiembrie 1898, Iaşi |
| data şi locul morţii |
| 2 octombrie 1944, Auschwitz, Polonia |
| Abstract |
| Poet şi eseist. Studii de drept la Universitatea din Iaşi (neīncheiate cu licenţă). Debutează cu poezie īn revista Valuri (1914, Iaşi). Scriitor major al perioadei interbelice, atīt īn limba romānă cīt şi īn limba franceză (va semna Benjamin Fondane), opera sa de maturitate se va configura şi publica abia după 1914 |
| Bibliografie |
|
|
|
|