Maiorescu Ioan

Intelectual, filolog. Înrudit pe linie maternă cu Petru Maior, îşi schimbă numele de Trifu în Măiorescu/Maiorescu, pentru a-şi evidenţia originile transilvănene. După studii liceale la Blaj, urmează cursuri de teologie la Seminarul Central din Pesta. Părăseşte cariera religioasă şi asumă diverse slujbe în administraţia principatului muntean. În 1848, în vremea mişcărilor revoluţionare, citeşte în curtea Şcolii centrale din Craiova Proclamaţia de la Izlaz. Din 1849 în 1857 este traducător pe lîngă Ministerul de Justiţie din Viena. În 1859, se mută la Bucureşti, unde predă la Colegiul „Sf. Sava” şi la Şcoala superioară de Litere, colaborînd între altele la întemeierea Societăţii Literare Române. Susţine lupta pentru independenţă a Transilvaniei şi unirea Principatelor într-o serie de articole apărute cu precădere în revista Foaie pentru minte, inimă şi literatură

Cuvîntul ce s-a spus cu prilejul examenului din 4 iulie 1837, în Muzeul naţional (nr. 9, 1837); Scrisoare către G. Bariţ, în Foaie literară (nr. 16, 1838); Asupra ortografiei româneşti, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 23-25, 1838); Despre vechimea românilor în Ardeal şi deosebit pe pămîntul ce se zice Fundus Regius, adecă Pămîntul săsesc, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 36-39, 1842); Antipapadopul sau Autorii dicţionarului de Buda apăraţi în contra domnului Gr. Papadopul, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 11-13, 1843); Antischiaul. Adecă o înfruntătură dată unui român care voieşte a ne face schiai sau sloveni, în Foaie pentru mime, inimă şi literatură (nr. 2-6, 1847); Refutarea părerei d-lui I.K. Schuller despre germana origine a limbei române, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 15-22, 1847); Studii asupra limbei române, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 14-19, 1848; nr. 10-12, 1850); Puţine cuvinte pregătitoare la studiul limbii româneşti, în Foaie pentru minte, inimă şi literatură (nr. 8-9, 1850); Moldau und Wallachei, în Karl von Rotteck und Kar1 Welcker, SlaatsLexikon. Encyclopädie der sämmtlichen Staatswissenschaften für alle Stande, dritte Auflage, Bd. I (Leipzig, 1864); Itinerar în Istria şi Vocabular istriano-român, ed. îngrijită şi pref. de T. Maiorescu (Iaşi, 1874; ed. II, Bucureşti, 1900)