L

Diplomat, memorialist, orator, om politic; este tatăl Marthei Bibescu. Avocat, are o carieră politică prestigioasă (preşedinte al Senatului – 1912, de mai multe ori ministru de externe din partea Partidului Conservator etc.). Scrie memorii în limba franceză, publicate iniţial în Le Journal des débats din Paris (1912), care prelucrează anticalofil “jurnale de campanie” militară şi politică din vremea luptelor pentru unirea Transilvaniei, a războaielor din Balcani etc. vor fi editate integral abia postum

Expoziţiunea jubiliară română din 1906 (Bucureşti, 1907), Cum s-a stricat limba românească. Studiu literar şi filosofic (Bucureşti, 1911)

Poet, prozator, publicist. Studii de filologie clasică la Paris şi Bruxelles (1868-1871), încheiate cu un doctorat în filologie şi litere. Profesor de limbi clasice, este considerat unul din intelectualii marcanţi ai vieţii politice şi culturale a românilor ardeleni, în descendenţa Scolii ardelene. Primele încercări poetice, de licean, apar în Aurora română; ulterior, colaborează la numeroase periodice culturale importante din toate provinciile româneşti (Albina Pindului, Familia, Revista literară şi ştiinţifică, Timpul, Traian), este redactor la Albina Carpaţilor (1877-1878) şi Orientul latin (1874-1875). Scriitor cu înzestrări de a căror modestie era el însuşi conştient, este un activist cultural şi o conştiinţă naţională memorabilă

Încercări în literatură. Versuri (Braşov, 1874), Asupra situaţiunii (Braşov, 1877), Nuvele istorice. Amor şi răzbunare şi O tragedie din zile bătrîne (Sibiu, 1905), Nuvele istorice. Moartea lui Asan şi O duşmănie cu bun sfîrşit (Sibiu, 1906), Mira, fată de împărat (Sibiu, 1909), Poezii ale scriitorilor din epoca Unirii (Vălenii de Munte, 1909)

Filolog, istoric. Studii liceale la Cluj, se transferă la Viena unde urmează cursuri de filosofie şi teologie. Întors în patrie, devine profesor de filosofie la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti. În 1845, întemeiază împreună cu N. Bălcescu revista Magazin istoric pentru Dacia. Se numără printre organizatorii mişcării revoluţionare paşoptiste, ardelene. După o perioadă petrecută la Viena, se mută în Moldova, unde colaborează la organizarea sistemului de învăţămînt. Din cauza neînţelegerilor cu Asachi şi Bărnuţiu, determinate de poziţiile lui rigide în legătură cu reforma ortografică, se mută la Bucureşti, unde se dedică, împreună cu I. C. Massim, realizării unui Dicţionar al limbei române

traduceri: A. Delavigne, Manual de filosofie (Bucureşti, 1846); W. Traugott Krug, Manual de filosofie (Bucureşti, 1847)

Poet şi prozator. Studii de medicină la Paris şi de Drept la Bucureşti, face carieră în administraţie. Scriitor prolix (peste 30 de volume) şi inegal, dar mereu în gamă minoră, este mai degrabă interesant pentru un anumit gust al epocii pentru macabru, facil, iconoclast, violent şi aproape trivial. Debutează cu poezia În cimitir, în Revista nouă

Prima (Bucureşti, 1896), Cinci poeme (Bucureşti, 1897), Secunda (Bucureşti, 1898), Tertia. Casta diva (Bucureşti, 1899), Quarta. Jucătorii de cărţi (Bucureşti, 1900), Quinta. Suprema forţă (Bucureşti, 1901), Sexta (Bucureşti, 1901), Cancer la inimă, piesă în trei acte (Bucureşti, 1907), Crăngi (Bucureşti, 1914).

Critic literar, prozator şi dramaturg. După o licenţă în limbi clasice la Universitatea din Bucureşti (1903), devine profesor de liceu. Doctorat în Litere în Franţa (1909). Debut absolut în suplimentul literar al Adevărului (1904); activitate publicistică susţinută: foiletoane în ziarul Epoca (1904-1906; au fost publicate în vol. Paşi pe nisip), colaborări la Convorbiri literare, Viaţa românească, Convorbiri critice etc. Interesat de literatura română clasică, scrie monografii consacrate lui Gr. Alexandrescu, Gh. Asachi, Costache Negruzzi. După primul război mondial, va dobîndi în critica literară o autoritate comparabilă numai cu aceea a lui Titu Maiorescu; creator de şcoală şi de opinie, descoperitor de talente, studiile sale reaşează analiza operelor literare pe terenul autonomiei esteticului, fără a refuza, cu toate acestea, un “spirit al veacului” (saeculum), ca şi contribuţia factorilor istorici la configurarea fenomenului literar

Paşi pe nisip (Fălticeni, 1906), De peste prag, dramă în trei acte (Ploieşti, 1906), Nuvele (Bucureşti, 1907), Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littéraire (Paris, 1909), Les voyageurs français en Grèce au XIXe siècle (Paris, 1909), Critice, I-II (Bucureşti, 1909-1910), Gr. Alexandrescu. Viaţa şi opera lui (Bucureşti, 1910), Scenete şi fantezii (Bucureşti, 1911), Costache Negruzzi. Viaţa şi opera lui (Bucureşti, 1913), Aripa morţii, roman (Bucureşti, 1913).

Gr. Alexandrescu. Viaţa şi opera lui (fragment)