H

Cîntarea României (Bucureşti, 1900), Alexandru Russo (Bucureşti, 1901), Dezvoltarea limbii literare române din prima jumătate a sec. al XIX-lea (Bucureşti, 1904), Studii de literatură română (Bucureşti, 1910), Evangheliarul românesc din 1561, în comparaţiune cu cel slavonesc (Bucureşti, 1913).

Filolog, poet, prozator, dramaturg, ziarist. Studii începute la Podolia şi Volinia, frecventează liceul din Chişinău; în 1854 se înrolează în armată fără a-şi termina studiile universitare. Din 1857 în 1863, trăieşte la Iaşi, unde se ocupă de istorie şi filologie, întemeiază revistele România (1858-1859), Foaia de istorie română (1859), Foiţa de istorie şi literatură (1860), Din Moldova (Lumina) (1860). În 1863, ca urmare a scandalului iscate de publicarea nuvelei Duduca Mamuca, se mută la Bucureşti, unde se dedică unei intense activităţi politice şi culturale: profesor al Universităţii din Bucureşti, director al Arhivelor Statului (1876), membru al Academiei Române (1877), membru al Societăţii Lingvistice din Paris, membru al Academiei de la Sankt-Petersburg. În 1870, părăseşte definitiv viaţa ştiinţifică pentru a se dedica exclusiv împlinirii operelor sale ştiinţifice majore. În 1887, după moartea fiicei sale Iulia, se retrage în castelul de la Cîmpina, pentru a se dedica unor studii ezoterice. Figură eclectică de savant enciclopedic, Hasdeu îşi leagă numele de întemeierea filologiei moderne aplicate istoriei limbii şi editării textelor medievale. Între 1878 şi 1881, tipăreşte trei volume din Cuvente den bătrîni, unde publică pentru prima oară ediţii filologice ale textelor din secolul al XVI-lea. În 1886, începe proiectul monumental Etymologicum Magnum Romaniae, un dicţioanr exhaustiv al limbii române, rămas neterminat. În domeniul literaturii, opera sa cea mai reprezentativă este drama istorică Răzvan şi Vidra (1867), în care descrie, în tonuri melodramatice romantice, parabola existenţială a eroului eponim, Răzvan, de origini ţigăneşti, ajuns domn al Moldovei. Interesant şi romanul istoric Ursita, ca şi nuvela Duduca Mamuca, a cărei publicare a stîrnit un scandal de proporţii şi refuzul unui public ultragiat. Este importantă de asemenea activitatea lui de editor, care a întemeiat numeroase periodice: Traian (1869), Columna lui Traian (1870-1877; 1882-1883), Arhiva istorică a României (1864), Foaia Societăţii «Românismul» (1870-1871), Revista literară şi ştiinţifică (1876)

Luca Stroici, părintele filologiei latino-române (Bucureşti, 1864); Filosofia portretului lui Ţepeş. Schiţa iconografică (Bucureşti, 1864); Studie critice asupra istoriei române. Cîteva analize literare externe (Raicevich, Wolf, Palanzov, Crusius, Eutropius, Gorczyn) (Bucureşti, 1864); Micuţa. Trei zile şi trei nopţi din viaţa unui student (Bucureşti, 1864); Ioan Vodă cel Cumplit. Aventurile, domnia, resbelele, moartea lui; rolul său în istoria universală şi în viaţa poporului român (Bucureşti, 1865); Trei evrei: jupânul Shylok al lui Shakespeare, domnul Gobseck al lui Balzac şi jupînul Moise al lui Alecsandri (Bucureşti, 1865); Răzvan Vodă (ed. II, Bucureşti, 1867; ed. III, Răzvan şi Vidra, 1869); Odă la boieri. 1848-1869 (Bucureşti, 1869); Poesie (Bucureşti, 1873); Istoria critică a românilor. Pămîntul Terrei Româneşti, I (Bucureşti, 1873); Principie de filologia comparativă ario-europeană, cuprinzând grupurile indo-perso-tracic, greco-italo-celtic şi leto-slavo-germanic, cu aplicaţiuni la istoria limbei române, I (Bucureşti, 1875); Fragmente pentru istoria limbei române. Elemente dacice (Bucureşti, 1876); Histoire critique des Roumains. La Valachie jusqu'en 1400, ed. entièrement refondue, trad. du roumain sous les yeux de l'auteur par Fr. Damé (Bucureşti, 1878); Zîna Filma. Geţii şi gepizii în Dacia (Bucureşti, 1878); Cuvente den bătrâni, I, Limba vorbită între 1550-1600. Studiu paleografico-linguistic (Bucureşti, 1878); II, Cărţile poporane ale românilor în sec. al XVI-lea. Studiu de filologie comparativă (Bucureşti, 1879); III, Istoria limbei române, partea I: Principe de linguistică (Bucureşti, 1881); Obiceiuri juridice ale poporului român. Programa de B. P. Hasdeu (Bucureşti, 1878); Trei crai de la Răsărit (Bucureşti, 1879); Românul stă bine înfipt în ambele Dacii, în Album macedo-român (Bucureşti, 1880); Psaltirea, publicată româneşte la 1577 de Diaconul Coresi. Reprodusă cu un studiu bibliografic şi un glosar comparativ de B. P. Hasdeu, I (Bucureşti, 1881); Din istoria limbei române (Bucureşti, 1883); Olteneştele. Patru discursuri. Originile Craiovei: Hrist şi Tudor Vladimirescu (Craiova, 1884); Sur les élements turcs dans la langue roumaine (Bucureşti, 1885); Etymologicum Magnum Romaniae, I-IV (Bucureşti, 1886-1898); Sic cogito. Ce e viaţa? Ce e moartea? Ce e omul? (Bucureşti, 1892); B. P. Hasdeu, L. Şăineanu, G. Ionescu-Gion, “Eine Trilogie”: O istorie germană a literaturei române (Bucureşti, 1892); Sarcasm şi ideal. 1887-1896. Ultimii nouă ani de literatură (Bucureşti, 1897); Papa de la Neva (Bucureşti, 1901); O nevastă româncă în traiul pămîntesc şi în viaţa după moarte. O conferinţă academică şi mai multe şedenţe extraacademice (Bucureşti, 1903); Ursita, pref. de I. Dragomirescu (Bucureşti, 1910)

1. Răzvan şi Vidra (fragment)2. Ochire asupra cărţilor popolare; 3.Istoria limbi române

Poetă şi prozatoare, fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Copil-minune, îşi ia bacalaureatul la 17 ani, la Sorbona, dar moare înainte de a-şi lua licenţa. Încurajată de tată spre a face o carieră literară (s-a păstrat o bogată corespondenţă a lor), scrie mult, însă publică în timpul vieţii doar patru poezii în limba fraceză, în revista L’étoile roumaine. Operele îi vor fi publicate postum, prin grija tatălui. Reprezintă un caz interesant de scriitor bilingv (scrie cu egală uşurinţă în română şi în franceză), o personalitate aparte, dar încă incomplet formată şi tributară modelelor epocii (cu precădere romantismului francez “clasicizat”).

Quelques poésies posthumes (Bucureşti, 1888), Oeuvres posthumes, I-II (Bucureşti-Paris, 1889-1890), Sanda. Nuvelă (Braşov, 1904)

România

Poet, prozator, traducător, filolog. Descendent al unei familii de origine greacă stabilită în Muntenia, începe să studieze cu preceptori greci, îşi completează studiile la Academia Domnească de la Schitu Măgureanu. Potrivit tradiţiei, ar fi învăţat româneşte citind romane populare şi operele istorice ale latiniştilor ardeleni. În 1818 este admis la Colegiul „Sf. Sava” ; în 1820, devine ajutorul întemeietorului şcolii, G. Lazăr, predînd aritmetică şi geometrie. Implicat alături de Lazăr în conducerea şcolii, începe o intensă activitate culturală: este membru fondator al Societăţii Literare (1827), al Societăţii Filarmonice (1833), fondator al primelor reviste culturale din Muntenia, Curierul românesc (1829), Muzeu naţional (1836), Curier de ambe sexe (1837), Almanah literar pe anul 1839 (1839), director al Arhivei Muntene. Participă la revoluţia de la 1848, asumînd funcţii în guvernul provizoriu; se numără printre autorii „Proclamaţiei de la Izlaz”. La înfrîngerea mişcări, se refugiază mai întîi la Paris, apoi pe insula grecească Chios şi la Constantinopol. În 1859, revenit în ţară, este obligat să înfrunte neînţelegerea generaţiei postpaşoptiste care consideră depăşite idealurile sale de reformator iluminist. Savant eclectic şi enciclopedic, Heliade Rădulescu caută să inoveze practica culturală şi lingvistică, este cel dintîi a teoretiza reforma limbii bazate pe criterii fonetice – iar nu etimologice, cum propuseseră reprezentanţii Şcolii Ardelene – luînd în considerare afinităţile cu alte limbi romanice, cu precădere cu italiana; în literatură, proiectează realizarea unei „Biblioteci generale”, alcătuită din traduceri ale autorilor clasici şi moderni, pentru a oferi modele viitoarelor generaţii de scriitori, depăşind lipsa unei tradiţii literare autohtone. Poet vizionar, ilustrează numeroase genuri, între care balada, căreia îi aparţine unul dintre textele cele mai reprezentative din poezia romantică, Zburătorul (1843)

Culegere din scrierile lui I. Eliade de proze şi de poesie (Bucureşti, 1836; ediţie cu alfabet de tranziţie); Culegere din scrierile lui Eliade de prose sci poesie (Bucureşti, 1836; cu alfabet chirilic şi cu un conţintu diferit de al volumului omonim); Hristianismu la începutul sǎu. Estract din cele din urmǎ zile ale lui Pompei. Imitaţie de Heliade (Bucureşti, 1836); Asupra traducţiei lui Omer (Bucureşti 1837); Cǎderea dracilor (Bucureşti, 1840); Mic curs de moralǎ (Bucureşti, 1840); Paralelismu între limba romanǎ şi italianǎ, Partea I (Bucureşti, 1840); Paralelismu între dialectele românu şi italianu sau Forma ori gramatica aquestoru dialecte, Partea II, (Bucureşti, 1841); Prescurtare de gramatica limbei romano-italiene (Bucureşti, 1841); Vocabularu de vorbe curate române şi strǎine (Bucureşti, 1842); Elemente de istoria universalǎ spre întrebuinţarea şi ajutorul junimei que urmeada clasele quelle de jos de umaniore, culeasǎ şi trad. în româneşte de Eliade Rǎdulescu (Bucureşti, 1843); 20 decembrie 1843 la Estraordinara Generala Adunare de ~ (Bucureşti, 1843); Pokrestenieto na ednogo cbiascennika isidin, ili Nacealoto na Hristi anstboto cobrano otǎ I. Eliada…, trad. în limba bulgarǎ de Vasili Sviciovci (Bucureşti, 1845); Vocabularu de vorbe streine în limba românǎ, adicǎ Slavone, Ungureşti, Turceşti, Nemţeşti, Greceşti... (Bucureşti, 1847); Michaiu. Fragment d’opera în ajunul bataliei de la Călugareni (Bucureşti, 1848); Souvenirs et impressions d’un proscrit par Un Roumain (Paris, 1849); Souvenirs et impressions d’un proscrit (Paris, 1850); La Constitution Roumaine espliquée d’aprés ses vrais principes (Paris, 1850; trad. rom. Constituţia româneascǎ de la 1848 explicatǎ dupǎ adevǎratele salle principe, în Equilibru între anthitesi, 1859); Le Protectorat du Czar ou la Roumanie et la Russie. Nouveaux documents sur la situation européenne, par J. R., Témoin oculaire des évènements qui se sont passés en Valachie de 1828 à 1849, pref. de S. Rhéal (Paris, 1850); Epistole şi acte alle ómenilor miscarii romane din 1848 (Paris, 1851); Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine, ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie (Paris, 1851); Cyclopele tristei figure Tandalida sau Tândala shi Pacala. Poema eroica (Paris, 1854); O festa în comemoratia dillei de 23 sept. 1854 sau Cobza lui Marinica. Opera seria în doe parţi Trilalà, Tralà, Tralà, Tralà, adico Etcetera (Beciu, 1855); A. M. St. Marc-Girardin (Constantinopole, 1856);. Descrierea Europei dupe Tractatul din Paris, de Ioan Prosdociu (Paris, 1856); Românilor’, f.l., 1856; Biblicele sau Notiţii historice, philosophice, religiose şi politice asupra Bibliei, Paris, 1858; Dossier relatif aux Principautés Danubiennes (s.l., 1858); Collectio de brebenei şi viorelle de J. R. Diverse (Bucureşti, 1860); Diverse, II, [Issachar, Englessi şi Francesii sau Dreptul şi datoria, libertatea şi egalitatea]. Studii (Bucureşti, 1860); Diverse, II [Anco o data Progresu, Conservaţia şi Adunarea generalǎ de J. R.] (Bucureşti, 1860); [parţial identic cu volumul precedent]; Diverse, V, Poezii inedite [Tandalida, ed. II; Fa-me tata sa-ti sémen sau generatia actuale din generatia trecuta de C. Bălăcescul; Din alle lui Constantin Facà. Françositele] (Bucureşti, 1860); Litteratura. Critica, I (Bucureşti, 1860); Lectura pentru clasa I primaria. Lecţiuni preparatorie, II (Bucureşti, 1861); Progres general între doe hordii şi natio sau Spoiţii cu roşu şi spoiţii cu albu. Mysteru în doe acte (Bucureşti, 1861); Prescurtare de historia Românilor sau Dacia şi România (Bucureşti, 1861; ed. II, Elemente de Historia Romilor sau Dacia şi România, Bucureşti, 1869); Abecedaru séu Manual de silabism, I, (Bucureşti, 1870); Ruge şi morala evanghelica pentru clasea I primaria (Bucureşti, 1861; ed. II, Ruge şi moralea evanghelica pentru clasele primare, Bucureşti, 1894); Instituţiunile României. Tabel historicu de la Trajan pânô în dillele nóstre de ~ (Bucureşti, 1863; ed. III, 1894); în Memoria Mariei Paucésca nascuta Zossima (Bucureşti, 1863); La Îmmormêntarea reposatului Ioanne Vacarescul, Oratio funebra, Pronunţiatu la 5 Mart. (Bucureşti, 1863); Pace sau însoçire între Averea nemişcǎtoare şi între Bani sau casǎ de credit reciproc (Bucureşti, 1863); Vot universal şi resvot universal (Bucureşti, 1863; ed. III, Votul, resvotul universal, 1863); Proprietarii şi Sǎtenii. Ca în Basarabia. Ca în Bucovina. Cum îi va D. Cogâlniceanul. Pǎrere, Colonie militare (Bucureşti, 1864); Unirea şi unitatea, ed. I, în Instituţiunile României (ed. II; Jassy, 1864); Curs întreg de poesie generale, I, Geniul Limbelor, Tractat de versificaţiune, Poemǎ didacticǎ, Sapphice, Lamartiniane, Imitaţiuni, Tergoveştene, Intime (Bucureşti, 1868); Litteratura = politicǎ (Bucureşti, 1868); Equilibru între Anthitesi sau Spiritul şi Materia (Bucureşti, 1859-1869); Hymnul creaţiunii (Bucureşti, 1869); Curs întreg de poesie generale, II Despre epopee, Anatolida sau Omul şi forţele, poema în doe-zeci canturi. I. Empyreul şi Tohu-Bohu; II, Hymnul creaţiunii; III, Viaţa sau Androgynul; IV, Arborul sciinţei; V, Moartea sau fraţii (Bucureşti, 1870); Curs întreg de poesie generale, III, Partea I. Ossianice. Fingal (Bucureşti, 1870); Curs întreg de poesie generale, III, Partea III. Epicele. Infernul dupǎ D. Alighieri (Bucureşti, 1870); Lecturǎ, noţiuni grammaticale (Bucureşti, 1870); Principia de orthographia romana (Bucureşti, 1870); Seraphita şi Oda Romanilor. Poesii inedite, Sburatorul (Bucureşti, 1872); La Dacia e la Romania. Compendio di Storia rumena. Tradotto dal rumeno e preceduto da una biografia dell’autore per Maria Gr. Stefanescu (Napoli, 1876); Curs de poesie generale. Dramaticele. Brutu. Tragedie în cinci acte dupǎ Voltaire. Scriere posthuma (Bucureşti, 1878); Curs de poesie generale, IV. Epicele, Michaida; T. Tasso, Gerusaleme Liberata, cântul VII; L. Ariosto, Orlandu furiosul, cântul IV (Bucureşti, 1880); Curs de poesie generale. Fabulele lui Eliade Rǎdulescu (Craiova, 1883); Curs de poesie generale. Satirele şi fabulele lui Eliade Rǎdulescu (Craiova, 1883); Cântarea cântǎrilor adaptatǎ la inclitul connubiu al M. M. L. L. Carol I şi Elisabeth (Bucureşti, 1869; ed. IV, 1870); Christianismul şi catlholicismul (Bucureşti, 1870); Proclamaţiunea rescularei naţionale de la 1848 în capulu cǎreia s’a aflatu Ion Heliade Rǎdulescu (Bucureşti, 1881); Drei Gedichte, Aus dem Romänischen in’s deutsche übersetzt von M. S. Möckesch (Bukarest, 1887); Scrisori din Exil, cu note de N. B. Locusteanu (Bucureşti, 1891); Historia criticǎ universalǎ. Scriere posthumǎ, I-II (Bucureşti, 1892); Amintiri asupra Istoriei regenerǎrei române sau Evenimentele de la 1848 (Bucureşti, 1893); Cântarea dimineţei. Cuvintele de -, Musica de B. Fianchetti (Bucureşti, 1893); Fabule, (ed. II, Bucureşti, 1894); Un respuns Prinţului Georgie Bibescu asupra revoluţiunii române din 1848, denigratǎ de Domnia-Sa şi Satira contra generalului Duhamel, trimis de Rusia în Principatele Danubiene la 1848 (Bucureşti, 1901); Bucǎţi alese, culegere, introd. şi note de M. Stǎncescu (Bucureşti, 1909); Michaida. Fragment epic (ed. III, Bucureşti, 1909); Scrieri alese d’ale lui Heliade Rǎdulescu, care pot servi şi şcoalelor secundare de ambele sexe, fiind conform cu programele de studii, pref. de Al. Heliade-Rǎdulescu şi cu o prescurtare din biografia lui Ion Heliade-Rǎdulescu de M. Stǎncescu. Discursul lui Hasdeu ţinut la Acad. Românǎ în 1902. Bibliografie analiticǎ de scrierile lui Heliade Rǎdulescu, ed. I (Bucureşti, 1909); traduceri: Levizac şi Moysant, Regulile sau grammatica poezii (Bucureşti, 1831); Fanatismul sau Mahomet Proorocul (Bucureşti, 1831-1834); Marmontel, Bǎrbatul bun (Bucureşti, 1832); idem, Femea bunǎ (Bucureşti, 1832); L. B. Francoeur, Aritmetica (Bucureşti, 1832, 1835); Byron. Din scrierile lui Byron, Partea IlI (Bucureşti, 1834); Molière, Amfitrionul (Bucureşti, 1835); J.-J. Rousseau, Julia sau Noua Eloïse (Bucureşti, 1837); Byron, Din operile lui Byron, tomo I-II (Bucureşti, 1837-1839); I. Miniat, Cuvinte... (Bucureşti, 1839); M. de Cervantes, Don Chishot de la Mancha (Bucureşti, 1840); F. Romani, Norma (Bucureşti, 1843); Al. Dumas, Din Corricolo, partea I-II (Bucureşti, 1846-1847); idem, Speronare, I-III (Bucureşti, 1846-1847); Byron, Don Juan (Bucureşti, 1847); E. Sue, Crucea de argintu (Bucureşti. 1858); Biblia sacra, fascicula 1-5 (Paris, 1858-1860); V. Hugo, Hernani (Bucureşti, 1863); D. Alighieri, Infernul, Cînt I-V, în Curs de poesie generale, III, partea a 2-a (Bucureşti, 1870); Voltaire, Brutu, în Curs de poesie generală, III Dramaticele (Bucureşti, 1878); L. Ariosto, Orlandul furiosul, Cînt IV, în Curs de poesie generală, III, fascicula IV (Bucureşti, 1880); T. Tasso, Gerusaleme liberata, Cînt VII, în Curs de poesie generală, III, fascicula IV (Bucureşti, 1880)

1. O noapte pe ruinele Tîrgoviştii; 2. Domnul Sarsailă autorul; 3. Literatura = Politica

Dramaturg. Laureat în Litere la Universitatea din Bucureşti. Face parte dintre fondatorii Societăţii Scriitorilor Români, este secretar literar al Teatrului Naţional din Bucureşti, redactor şi director al revistelor Făt-Frumos, Scena. Colaborează la revistele Viaţa Românească, Convorbiri Literare, Vieaţa nouă, Gîndirea,Adevărul literar şi artistic, Flacăra, Dimineaţa, Adevărul, Epoca, Steagul, Rampa. Semnează şi cu  căror montări i-au adus un însemnat succes de public

Domniţa Ruxandra, dramă istorică în trei acte (Bucureşti, 1907); Floare de nalbă (Bucureşti, 1908); Noaptea învierii, dramă istorică în trei acte (Bucureşti, 1909); Cînd ochii plîng (Craiova, 1911); Păianjenul, comedie în trei acte (Bucureşti, 1913); Bunicul, comedie în trei acte (Bucureşti, 1913); Cuceritorul, comedie în trei acte (Bucureşti, 1914)

Prozator şi folclorist, traducător de literatură rusă. Studii universitare de medicină la Viena (netermiante) şi de Litere şi Filosofie la Viena şi la Pesta. Debut în revista manuscrisă Filomela din Blaj (1876). Profesor de liceu la Caransebeş, după o pensionare timpurie (1905) intră în redacţia Telegrafului român. Colaborează la Amicul familiei, Aurora română, Convorbiri literare, Familia, Foaia ilustrată, Foaia diecezană, Luceafărul, Tribuna etc. Scrie proză umoristică şi prelucrează basme folclorice. Studiază cu precădere folclor din zona Banatului. Este autor de manuale

Poezii poporale din Bănat, I (Caransebeş, 1892), II, Balade (Sibiu, 1906), III, Descîntece (Sibiu, 1912), Manual de istoria literaturii române (Caransebeş, 1893), Cîntece cătăneşti (Caransebeş, 1894), Schiţe umoristice (Caransebeş, 1897), Literatură poporală aleasă din diferite colecţiuni (Caransebeş, 1901)

Prozator. Absolvent al Literelor din Iaşi (1869), devine profesor de română la Piatra Neamţ, Tecuci, Alexandria, Roman, Iaşi. Revizor şcolar (1881-1882). Debutează cu versuri în ziarul Corespondenţă provincială (Piatra Neamţ, 1974). În revista Asachi, între 1881-1885, va publica mai multe proze, inclusiv primele Amintiri dintr-o călătorie. Apropiat al Vieţii româneşti şi al lui Garabet Ibrăileanu, va publica aici (1907-1912) În Munţii Neamţului şi alte note de călătorie. Este un povestitor înnăscut, al cărui umor cîştigă în intensitate datorită unor rafinări livreşti, al culturii vaste, care vine să potenţeze o viziune parodică a lumii

Pe drumuri de munte (Iaşi, 1914)

Pe drumuri de munte

Poet şi traducător (din literatura romantismului francez). Descendent al unei familii boiereşti greceşti. Studii private la Chişinău, apoi la pensioane ieşene. Face carieră în armată. Cu prilejul unei călătorii prin Bulgaria la Adrianopol se pare că i se trezeşte inspiraţia poetică. Singura poezie pe care o publică în timpul vieţii este oda Ruinelor cetăţii Neamţu (1834). Este un poet semnificativ, prin melancolie, reflexivitate, ton elegiac, pentru sensibilitatea primei vîrste a romantismului românesc

Poezii (Iaşi, 1843), Mumuleanu, Hrisoverghi, Cuciureanu, Scrieri alese (Bucureşti, 1909)