Vasile Alecsandri
Deşteptarea
României
Voi ce staţi
în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin
somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se-nalţă
pân’ la ceruri din a lumei deşteptare,
Ca o lungă
salutare
Cătr-un falnic
viitor?
Nu simţiţi
inima voastră că tresare şi se bate?
Nu simţiţi
în pieptul vostru un dar sfânt şi românesc
La ce glas de
înviere, la ce glas de libertate
Ce pătrunde
şi răzbate
Orice suflet omenesc?
Iată! lumea se
deşteaptă din adânca-i letargie!
Ea
păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit.
Ah!
treziţi-vă ca dânsa, fraţii mei de Românie!
Sculaţi
toţi cu bărbăţie,
Ziua vieţei a
sosit!
Libertatea-n
faţa lumei a aprins un mândru soare,
ş-acum neamurile
toate cătră dînsul aţintesc
Ca un cârd de
vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
Se cerc vesel ca
să zboare
Cătră
soarele ceresc!
Numai
tu, popor române, să zaci vecinic în orbire?
Numai tu să fii
nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu să nu
iei parte la obşteasca înfrăţire,
La obşteasca
fericire,
La
obşteşcul viitor?
Până
când să creadă lumea, o! copii de Românie!
C-orice dor de
libertate a pierit, s-a stins din voi?
Până
când să ne tot plece cruda, oarba tiranie
Şi la caru-i de
trufie
Să ne-njuge ea
pe noi!
Până
când în ţara noastră tot străinul să
domnească?
Nu sunteţi
sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni?
La arme, viteji, la
arme! faceţi lumea să privească
Pe
câmpia românească
Cete
mândre de români!
Sculaţi,
fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!
Peste Molna, peste
Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi
braţele voastre c-o puternică mândrie
Şi
de-acum pe vecinicie!
Cu
toţi mânile vă daţi!
Hai copii
de-acelaşi sânge! hai cu toţi într-o unire
Libertate-acum sau
moarte să cătăm; să dobândim.
Pas, români!
lumea ne vede... pentru-a patriei iubire,
Pentru-a mamei
desrobire
Viaţa
noastră să jertfim!
Fericit acel ce
calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui
ţară libertatea re-nviind,
Fericit,
măreţ acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa
moare,
Nemurire
moştenind.
(Vasile Alecsandri, Deşteptarea
României (1848), în Id., Opere, I, Poezii. Text
ales şi stabilit de G. C. Nicolescu şi G. Rădulescu-Dulgheru,
studiu introductiv, note şi comentarii de G. C. Nicolescu, Editura pentru
Literatură, Bucureşti, 1966, pp. 179-181)
Andrei Mureşanu
Un
răsunet (Deşteaptă-te române)
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de
moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă
soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi
duşmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de
roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu
fală-un nume
Triumfători în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi
caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi
în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din
munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan,
Corvine,
Româna naţiune, ai voştri
strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viaţă-n libertate ori moarte!”
strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire
Dar noi pătrunşi la suflet de sânta
libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea
fraţi!
O mamă văduvită de
Pretinde de la fii-şi azi mână
de-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi
pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face
vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi
pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai
simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele
străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai
o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n
simţiri!
Strigaţi în lumea largă că
Dunărea-i furată
Prin intrigă şi sâlă, viclene
uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e
creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasânt.
Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în
vechiul nost’ pământ!
(A. Mureşanu, Un răsunet (Deşteaptă-te,
române) (1848), în Poezia patriotică
românească. Antologie, prefaţă, dosar critic,
comentarii, note şi bibliografie de I. Bot, Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2001, pp. 67-68)